În popor mai este denumită şi iarba tâlharului, iarba-tăieturii, iarbă-de-rană, vindecuţa, buruiană de taietură, frunza-tăieturii, iarba vântului, sovârvăriţa, sclipeţ sau buruiana de artritis. Planta are tulpina puţin lemnoasă, frunzele sunt cu perişori şi sunt dantelate, iar florile de vară sunt de culoare magenta pal. Este o plantă sacră a druizilor.
Părţile aeriene ale plantei sunt foarte bune pentru ceai şi sunt adăugate la tonice şi la ţigările pe bază de plante. O infuzie de ceai este uşor sedativă şi curăţătoare, este un tonic nervos şi circulator în cazul migrenelor, este indicat în cazurile de anxietate, indigestie, beţie şi în cazul muncilor dificile.
Părţi folosite
: frunze, flori, tulpina şi rădăcina
Utilizări magice
: această plantă a fost foarte puternică pentru druizi care o foloseau pentru excluderea spiritelor rele, a coşmarurilor şi a disperării. Această plantă era arsă la solstiţiu de vară pentru purificare şi protecţie. Se presară în jurul sau în apropierea uşilor şi a ferestrelor pentru a forma o barieră de protecţie. În cazul în care sunteţi tulburat/ă de coşmaruri, puneţi câteva plane într-un săculeţ sau într-un material sub pernă. Se adaugă de asemenea alături de tămâie în ritualurile de purificare şi protecţie.
