Trandafirii cataratori,
precum si verii acestora, "agatatorii", pot fi considerati mai degraba
un grup special, ai carui reprezentanti fac parte din toate
increngaturile apartinand familiei trandafirilor, decat
o specie. Ceea ce ii leaga este vigoarea si preferinta pentru inaltimi,
confererind un accent vertical si o nota de romantism oricarei gradini.
Poate parea surprinzator, insa trandafirii cataratori
erau aproape necunoscuti in lumea vestica pana in secolul 19. Este
adevarat ca Anglia avea un "catarator" indigen, America un trandafir de
preerie, iar in Europa exista specia mereu verde Rosa sempervirens (trandafirul pitic), insa gradinile de pe ambele parti ale Atlanticului au fost private de aceste frumuseti naturale pana la introducerea speciilor de trandafiri cataratori din China, care s-a petrecut acum aproximativ 200 de ani.
Zvonurile despre acesti fabulosi trandafiri, originari din China, patrunsesera in Europa mai devreme, insa superbii cataratori: R. multiflora, R. wichuriana
& Co au ajuns aici abia la inceputul anilor 1800, dupa ce China a
inceput sa devina o tara mai prietenoasa din punct de vedere diplomatic
si sa-si deschida treptat portile xenofobe. Avand un dezvoltat simt al
comertului, vanatorii de plante au profitat de aceasta "deschidere".
Omul de afaceri englez, Ernst Wilson, si-a riscat viata pentru a
achizitiona specia R. Filipes, precursoarea cataratorului Kiftsgate.
Trandafirii cataratori din China au devenit adevarate trofee pentru gradinarii pasionati. Ulterior, ei au amestecat semintele acestora cu vechile varietati, pregatind un pamant special pentru noii trandafiri cataratori si obtinand asa-numitii hibrizi. Din tot materialul genetic provenind din China, cea mai importanta a fost considerata gena de R. Chinesis (trandafirul chinezesc), care infloreste repetat, producand flori pe toata durata verii si chiar si toamna.
Trandafirii cataratori din China au devenit adevarate trofee pentru gradinarii pasionati. Ulterior, ei au amestecat semintele acestora cu vechile varietati, pregatind un pamant special pentru noii trandafiri cataratori si obtinand asa-numitii hibrizi. Din tot materialul genetic provenind din China, cea mai importanta a fost considerata gena de R. Chinesis (trandafirul chinezesc), care infloreste repetat, producand flori pe toata durata verii si chiar si toamna.
Hibrizii au fost dezvoltati pentru prima data de David Austin in anii 1970, ai carui frumosi si inmiresmati Trandafiri englezesti
sunt considerati fi cei mai importanti hibrizi din ultima jumatate a
secolului. Daca sunt corect tratati, o parte dintre hibrizii lui Austin
se comporta ca niste trandafiri cataratori, insa multi dintre ei sunt
cataratori veritabili, cum este cazul trandafirului St. Swithun. Viguros
si parfumat, acest trandafir englezesc prezinta incantatoare tonuri de roz.
Problema cu hibrizii este ca tind sa fie mai putin rezistenti decat majoritate speciilor de trandafiri
si, in cele mai multe cazuri, mai sensibili la boli si daunatori. Pot
fi usor de ingrijit, atata timp cat este aleasa varietatea potrivita
tipului de pamant si climei din zona in care sunt plantatii. Un factor
important mai este si dimensiunea lor. Trandafirii cataratori
pot ajunge la o inaltime de 2-3 metri sau chiar mai mult. Majoritatea
infloresc doar o data pe an, dar exista varietati care infloresc pana
tarziu, cand apar ingheturile.
