Arboricultura ornamentală

Arboricultura ornamentală este o ştiinţă horticolă care are ca obiect de studiu cunoaşterea plantelor lemnoase sub raportul însuşirilor botanice, decorative şi al particularităţilor biologice şi ecologice, precum şi cunoaşterea tehnologiilor de producere şi cultură a acestora.

Arboricultura ornamentală utilizează cunoştinţe importante furnizate de alte ştiinţe fundamentale şi aplicative, cum ar fi: Botanica, Ecologia, Dendrologia, Fiziologia, Pedologia,
Agrochimia, Protecţia plantelor, Ameliorarea plantelor, Mecanizare, Management etc.

Importanţa Arboriculturii ornamentale ca sector de producţie decurge din funcţiile complexe ale vegetaţiei lemnoase: crearea unui climat mai favorabil sănătăţii oamenilor, atenuarea poluării atmosferice, protecţia solului şi apelor, valorificarea terenurilor necorespunzătoare pentru agricultură şi construcţii, înfrumuseţarea spaţiilor verzi exterioare, a străzilor şi zonelor construite, etc.

Parcurile, grădinile, scuarurile, plantaţiile căilor de circulaţie, grădinile locuinţelor, grădinile instituţiilor, zonele de agrement ş.a. constituie un atribut al dezvoltării moderne. Aceste amenajări constituie beneficiarul principal şi factorul motric al producţiei de plante lemnoase ornamentale.

În multe ţări cultura arborilor şi arbuştilor decorativi reprezintă un compartiment economic important, atât prin numărul mare de întreprinderi productive, cât şi prin volumul producţiei şi al exportului de material săditor.

Pe Glob se estimează că suprafaţa totală de pepiniere dendrologice este de peste 155.000 ha, din care S.U.A. şi Canada deţin mai mult de 1/3 iar Germania, Japonia, Franţa şi Italia au fiecare câte aproximativ 10% din suprafaţa mondială.

În Europa, cea mai mare producătoare de plante ornamentale lemnoase este Germania, urmată de Franţa, iar cel mai mare exportator de plante ornamentale lemnoase este Olanda, urmată îndeaproape de Germania şi Belgia.

În România arboricultura ornamentală este relativ modest dezvoltată. Suprafeţele de pepiniere dendrologice sunt reduse (cca. 440 ha), dacă ne referim numai la pepinierele aparţinând Primăriilor, R A.Romsilva, Administraţiei SNCFR, Direcţiilor Regionale de drumuri şi poduri şi Staţiunilor de Cercetare Pomicolă.

După anul 1994 s-a remarcat apariţia izolată a unor mici pepiniere particulare, unele chiar numai în scop comercial. De asemenea au apărut “importatori de plante de pepinieră” care comercializează mai ales conifere, dar şi arbori şi arbuşti foioşi, în containere.

Dezvoltarea sectorului particular în economie şi servicii conduce la o creştere progresivă a cererii de plante lemnoase ornamentale pentru amenajări se sedii de firmă, locuinţe, case de vacanţă, hoteluri, popasuri turistice, restaurante ş.a.

Unele programe de interes naţional (crearea reţelei de autostrăzi şi drumuri modernizate) vor determina solicitări masive de material săditor ornamental pentru plantaţiile stradale.

De asemenea, se impune o diversificare şi dezvoltare a producţiei de arbori şi arbuşti în vederea refacerii şi reamenajării spaţiilor verzi intra- şi extravilane.

Activitatea de cercetare în acest domeniu (arboricultură ornamentală) se desfăşoară în staţiunile de cercetare pentru pomicultură şi cele pentru silvicultură, în cadrul Facultăţilor de Horticultură şi în unele Institute de cercetare ale Academiei Române (I.C.L.F. Vidra).