Florile sînt una din cele mai mari bucurii ale
vieţii noastre. Ne place să le cultivăm în jurul casei, să le avem în ferestre,
să le ţinem în cameră, în glastre. Ele nu lipsesc nicăieri în ţară, nici din jurul caselor ţărăneşti, nici din
grădinile şi apartamentele muncitorilor de la oraşe sau din parcurile publice.
Ele îţi dau o mulţumire deosebită şi satisfac simţul estetic al fiecărui
om. Ele te însoţesc la bucurii şi împărtăşesc cu tine durerile.Plantele în genere, dar mai ales florile din grădină, au fost şi sînt un
izvor nesecat de inspiraţie pentru manifestările atît de variate ale artei
populare şi ale celei culte.
Nu putem intra în analiza rolului pe care îl joacă florile în poezie şi
literatură, căci acesta este un subiect inepuizabil, începînd cu legendele
florilor, cu acele culegeri de „Doine şi lăcrămioare" sau „Trandafiri şi
viorele", pînă la operele celor mai de seamă poeţi.Trebuie să accentuăm însă cît de mare este rolul florilor în operele de
artă ale poporului, născute spontan în casele ţărăneşti în contact cu natura,
la aer şi în strălucirea soarelui, dintr-un irezistibil îndemn estetic de a
exprima în forme şi culori frumuseţile naturii.
Crestăturile în lemn la porţile curţilor din Oltenia şi la fîntîni reproduc
adesea flori şi viţa de vie. Mobilele din case şi uneltele de lucru, furcile de
tors, doniţele şi lingurile sînt uneori decorate cu motive vegetale,
îmbrăcămintea ţăranului este mai adesea împodobită cu cusături în stil
geometric, dar şi cu flori. Covoarele sînt în unele regiuni, ca în Oltenia şi
pe valea Someşului, decorate în întregime cu motive de frunze şi flori.
Ceramica populară încă face uz de motive vegetale, în special. În Oltenia, în
Maramureş, în ţinuturile săseşti, săcuieşti şi în Moldova. Căni şi ulcioare,
străchini şi talgere, vase de flori şi farfurii poartă adesea un delicat decor
de flori. Să mai vorbim de picturile nemuritorilor maeştri ai penelului,
Grigorescu, Luchian, Tonitza şi alţii?
