CIMBRUL

CIMBRUL.Satureja hortensis Fam Labiatae
În tradiţia populară: decoctul plantei se folosea contra durerilor de dinţi şi de stomac.
Ceaiul sau decoctul tulpinilor florifere se lua contra durerilor de piept, iar cu resturile se făceau oblojeli. Ceaiul din frunze se lua contra anemiei.
Istoric şi întrebuinţări: cimbrul de grădină este o specie aromatică ce conţine ulei volatil în întreaga plantă. Este originar din zona Mării Mediterane, unde este răspândit în flora spontană.
Zonele cele mai favorabile pentru cultură din ţara noastră sunt în Câmpia Bărăganului, Câmpia Burnazului şi Câmpia Olteniei.
Se utilizează în scopuri medicinale pentru stimularea poftei de mâncare, în tratamentul bronşitelor cronice şi al dispepsiilor, precum şi ca aromatizant şi condiment în industria alimentară.
Descriere: este o specie anuală, erbacee. Rădăcina este pivotantă, puternic ramificată, de 30-50cm lungime, lignificată la bază. Ramificaţiile sunt alterne, pubescente, cu nuanţă violacee.
Frunzele sunt lanceolate, sesile, glabre, situate opus pe tulpină.
Florile au corola bilobată, de culoare violacee cu diferite nuanţe, de la roz până la alb, şi caliciul fin zimţat. Sunt grupate câte 3-6 fiind situate spre vârful ramificaţiilor, la subsuoara frunzelor. Specia înfloreşte în lunile iunie, iulie.
Fructul este format din 4 nucule lucioase, de culoare brună, situate în caliciu persistent. Sămânţa este mică, ovală, cenuşie, cu o nuanţă verzuie.
Compoziţia chimică a părţilor aeriene: se foloseşte planta Herba Saturejae.
În herbă se găseşte ulei volatil, principiul activ, cu un conţinut de 0,3-2%. Componenţii principali din uleiul volatil sunt carvacrolul şi timolul. Pe lângă aceştia se află p-cimol, dipenten, fenolen.
S-au mai identificat acizi triterpenici, acizii oleanolic şi ursolic, acidul rozmarinic, care este depsida acidului cafeic şi acidul alfa hidroxidihidrocafeic. S-au mai decelat taninuri 4-8%, mucilagii, zaharuri, răşini, geta sitosterină.
Proprietăţi: Datorită uleiului volatil are acţiune stomahică, antiseptică, carminativă, expectorantă, astringentă şi cicatrizantă, antispasmodice, calmant, diuretic, expectorant şi vermifug. Stimulează evacuarea atât a toxinelor cât şi a secreţiilor interne fiind util chiar în amenoree. Ajută la expulzarea fătului în timpul naşterii. Tonic de excepţie înviorează întreg organismul şi-l revigorează. Distruge stafilococul şi streptococii. Ajută chiar şi celor care au cancer în diferite localizări. Carminativ, antiseptic, expectorant şi astringent.  Frunzele conţin substanţe cu proprietăţi antibacteriene şi antiseptice. Tinctura de cimbru aplicată pe coloana vertebrală dimineaţa şi seara în strat subţire, doar cât să intre în piele, ajută în cazul spondilozelor şi al reumatismului şi în multe cazuri chiar şi la paralizii. Ajută în toate afecţiunile respiratorii, enterocolite, sindrom dispeptic. Uleiul volatil din cimbru are acţiune calmantă asupra tusei, fiind un bun antiseptic şi antiinfecţios al căilor respiratorii.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: aerofagie, afecţiuni gastro-intestinale, afecţiuni respiratorii, albirea dinţilor, alcoolism, angoasă, anemie, anorexie, apoplexie, astenii, astmă bronşic, atrofie musculară, avort, balonări, băi pentru revigorare şi liniştire, beţie, boli de nervi, bronşite, cancer, candidoze, căderea părului, celulită, cistită, colită, constipaţie, convulsii, crampe menstruale, depresie, dureri de coloană, dureri ovariene, dureri reumatice, dureri sciatice, emfizem pulmonar, enterocolite, entorse, epilepsie, escare, febră, fermentaţii intestinale, ficat, gripă, guturai, halenă, hiperexcitabilitate, impotenţă, infecţii urinare, insomnie, înţepături de insecte, leucoree, menstre dureroase, migrene, naştere, nevralgii diverse atât intern cât şi extern, nevralgie facială, nevroze, nervozitate, oboseală cronică, paralizii, parazitoze intestinale, pediculoză, piodermite, pleurezie, răceli, răguşeli, răni, reumatism cu orice localizare, rinită, rino-sinuzită, scabie, scleroză în plăci, sindrom dispeptic, slăbiciunea copiilor, stări depresive, spondiloză cervicală sau lombară, stimularea ciclului menstrual, stres, ten seboreic, tuberculoză, tulburări menstruale, tuse astmatică, tuse convulsivă, tuse spastică, ulcer duodenal, ulceraţii purulente inflamate.
A nu se uita faptul că distruge stafilococul şi streptococul, fără nici un efect secundar nedorit, dar şi mulţi alţi paraziţi.
Această plantă este denumită antibioticul săracului, pentru că are în componenţa sa thimol care este un foarte bun antibiotic.
Combate infecţiile intestinale, inflamaţiile şi poate fi folosit cu mare succes în mult mai multe afecţiuni, decât cele menţionate.
Mod de folosire:
-2 linguriţe de plantă mărunţită se toarnă în 250 ml apă clocotită. Se acopere timp de 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Dacă se îndulceşte cu mai multă miere este foarte util să fie folosit de cei care au ameţeli după băutură, pentru că îşi revin foarte repede.
-Decoct din 2 linguri de plantă fiartă timp de 5 minute, apoi strecurat se va folosi extern la spălături vaginale sau gargară, comprese pe ochi, răni, etc. Diverse afecţiuni la ficat la care se cere o evacuare a conţinutului biliar mai rapidă şi totodată un puternic antibiotic- este un antibiotic natural care nu dă nici o reacţie adversă. Se consumă 2-3 căni pe zi. Ajută chiar şi în cazul naşterilor mai dificile ajutând la expulzarea fătului mai rapid.
-Tinctură- se va putea face din 50 g de plantă mărunţită, pusă într-o sticlă cu capac ermetic. Peste ea se va pune alcool alimentar de 70˚. Se închide ermetic şi se păstrează 15 zile, timp în care se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară după acest timp. Se va lua câte 10 picături- 1 linguriţă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mesele principale. Este foarte utilă în special pentru ceai care doresc să se lase de patima beţiei. Se introduce treptat în alcoolul care se consumă de obicei.
Se poate face şi cu spirt medicinal în cazul în care se foloseşte extern. Se foloseşte mai ales la paralizii, reumatism cu orice localizare, scleroză, sau chiar diferite răni.
La înţepături de albine sau alte insecte se freacă local cu frunze proaspete sau cu tinctură se tamponează local.
Se foloseşte de asemenea la diferite preparate culinare pentru aroma sa, în fripturi, salate, etc.
Se amestecă praf de cimbru cu praf de cărbune şi se freacă dinţi pentru a se albii. Se face de 3 ori pe zi şi în foarte scurt timp veţi avea dinţi foarte albi.
Baie: 100g plantă mărunţită (tulpină şi rădăcină) se pune la 5 litri de apă şi se fierbe timp de 15 minute, apoi se strecoară în cadă. Restul se complectează cu apă la temperatura care convine. Se stă în apa aceasta pentru 30 minute (cei care sufere de inimă nu pot face această procedură). Este indicată în toate afecţiunile, inclusiv paralizie.
Pernă de plante. Se pun flori şi tulpini proaspete într-un săculeţ de pânză care se aplică pe locurile cu diferite dureri. Se ţine până la trecerea durerii
Ulei: se pune într-o sticlă plantă proaspătă mărunţită. Se aşează în sticlă plină, însă fără să fie îndesate. Peste acestea se pune ulei (preferabil de măsline su orice ulei vegetal). Se ţine la soare pentru 4 săptămâni, apoi se strecoară. Se poate folosi la entorse, paralizii, etc.

 
 
 
Amfibi Web Search & Directory StatsCrop
eXTReMe Tracker
Votati-ne in directorul ClickLink NONI Anunturi Gratuite Jocuri Barbie Hobby Bloguri, Bloggeri si Cititori

visitor counter Director Web Gratuit