CIMBRUL.Satureja hortensis Fam Labiatae
În tradiţia populară: decoctul plantei se folosea
contra durerilor de dinţi şi de stomac.
Ceaiul sau decoctul tulpinilor florifere se lua
contra durerilor de piept, iar cu resturile se făceau oblojeli. Ceaiul din frunze se lua contra anemiei.
Istoric şi întrebuinţări: cimbrul de grădină este o specie
aromatică ce conţine ulei volatil în întreaga plantă. Este originar din zona
Mării Mediterane, unde este răspândit în flora spontană.
Zonele cele mai favorabile pentru cultură din ţara
noastră sunt în Câmpia Bărăganului, Câmpia Burnazului şi Câmpia Olteniei.
Se utilizează în scopuri medicinale pentru
stimularea poftei de mâncare, în tratamentul bronşitelor cronice şi al
dispepsiilor, precum şi ca aromatizant şi condiment în industria alimentară.
Descriere: este o specie anuală, erbacee. Rădăcina este
pivotantă, puternic ramificată, de 30-50cm lungime, lignificată la bază.
Ramificaţiile sunt alterne, pubescente, cu nuanţă violacee.
Frunzele sunt lanceolate, sesile, glabre, situate
opus pe tulpină.
Florile au corola bilobată, de culoare violacee cu
diferite nuanţe, de la roz până la alb, şi caliciul fin zimţat. Sunt grupate
câte 3-6 fiind situate spre vârful ramificaţiilor, la subsuoara frunzelor.
Specia înfloreşte în lunile iunie, iulie.
Fructul este format din 4 nucule lucioase, de
culoare brună, situate în caliciu persistent. Sămânţa este mică, ovală,
cenuşie, cu o nuanţă verzuie.
Compoziţia chimică a părţilor aeriene: se foloseşte planta Herba
Saturejae.
În herbă se găseşte ulei volatil, principiul activ,
cu un conţinut de 0,3-2%. Componenţii principali din uleiul volatil sunt
carvacrolul şi timolul. Pe lângă aceştia se află p-cimol, dipenten, fenolen.
S-au mai identificat acizi triterpenici, acizii
oleanolic şi ursolic, acidul rozmarinic, care este depsida acidului cafeic şi
acidul alfa hidroxidihidrocafeic. S-au mai decelat taninuri 4-8%, mucilagii,
zaharuri, răşini, geta sitosterină.
Proprietăţi: Datorită uleiului volatil are acţiune
stomahică, antiseptică, carminativă, expectorantă, astringentă şi cicatrizantă,
antispasmodice, calmant, diuretic, expectorant şi vermifug. Stimulează
evacuarea atât a toxinelor cât şi a secreţiilor interne fiind util chiar în
amenoree. Ajută la expulzarea fătului în timpul naşterii. Tonic de excepţie
înviorează întreg organismul şi-l revigorează. Distruge stafilococul şi
streptococii. Ajută chiar şi celor care au cancer în diferite localizări.
Carminativ, antiseptic, expectorant şi astringent. Frunzele conţin substanţe cu proprietăţi antibacteriene
şi antiseptice. Tinctura de cimbru aplicată pe coloana vertebrală dimineaţa şi
seara în strat subţire, doar cât să intre în piele, ajută în cazul
spondilozelor şi al reumatismului şi în multe cazuri chiar şi la paralizii. Ajută
în toate afecţiunile respiratorii, enterocolite, sindrom dispeptic. Uleiul
volatil din cimbru are acţiune calmantă asupra tusei, fiind un bun antiseptic
şi antiinfecţios al căilor respiratorii.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: aerofagie, afecţiuni
gastro-intestinale, afecţiuni respiratorii, albirea dinţilor, alcoolism,
angoasă, anemie, anorexie, apoplexie, astenii, astmă bronşic, atrofie
musculară, avort, balonări, băi pentru revigorare şi liniştire, beţie, boli de
nervi, bronşite, cancer, candidoze, căderea părului, celulită, cistită, colită,
constipaţie, convulsii, crampe menstruale, depresie, dureri de coloană, dureri
ovariene, dureri reumatice, dureri sciatice, emfizem pulmonar, enterocolite,
entorse, epilepsie, escare, febră, fermentaţii intestinale, ficat, gripă,
guturai, halenă, hiperexcitabilitate, impotenţă, infecţii urinare, insomnie,
înţepături de insecte, leucoree, menstre dureroase, migrene, naştere, nevralgii
diverse atât intern cât şi extern, nevralgie facială, nevroze, nervozitate,
oboseală cronică, paralizii, parazitoze intestinale, pediculoză, piodermite,
pleurezie, răceli, răguşeli, răni, reumatism cu orice localizare, rinită,
rino-sinuzită, scabie, scleroză în plăci, sindrom dispeptic, slăbiciunea
copiilor, stări depresive, spondiloză cervicală sau lombară, stimularea
ciclului menstrual, stres, ten seboreic, tuberculoză, tulburări menstruale,
tuse astmatică, tuse convulsivă, tuse spastică, ulcer duodenal, ulceraţii
purulente inflamate.
A nu se uita faptul că distruge stafilococul şi
streptococul, fără nici un efect secundar nedorit, dar şi mulţi alţi paraziţi.
Această plantă este denumită antibioticul săracului,
pentru că are în componenţa sa thimol care este un foarte bun antibiotic.
Combate infecţiile intestinale, inflamaţiile şi
poate fi folosit cu mare succes în mult mai multe afecţiuni, decât cele
menţionate.
Mod de folosire:
-2 linguriţe de plantă mărunţită se toarnă în 250 ml
apă clocotită. Se acopere timp de 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma
3 căni pe zi. Dacă se îndulceşte cu mai multă miere este foarte util să fie
folosit de cei care au ameţeli după băutură, pentru că îşi revin foarte repede.
-Decoct din 2 linguri de plantă fiartă timp de 5
minute, apoi strecurat se va folosi extern la spălături vaginale sau gargară,
comprese pe ochi, răni, etc. Diverse afecţiuni la ficat la care se cere o
evacuare a conţinutului biliar mai rapidă şi totodată un puternic antibiotic-
este un antibiotic natural care nu dă nici o reacţie adversă. Se consumă 2-3
căni pe zi. Ajută chiar şi în cazul naşterilor mai dificile ajutând la expulzarea
fătului mai rapid.
-Tinctură- se va putea face din 50 g de plantă mărunţită, pusă într-o sticlă cu
capac ermetic. Peste ea se va pune alcool alimentar de 70˚. Se închide ermetic
şi se păstrează 15 zile, timp în care se agită de mai multe ori pe zi. Se
strecoară după acest timp. Se va lua câte 10 picături- 1 linguriţă de 3 ori pe
zi, cu 15 minute înainte de mesele principale. Este foarte utilă în special
pentru ceai care doresc să se lase de patima beţiei. Se introduce treptat în
alcoolul care se consumă de obicei.
Se poate face şi cu spirt medicinal în cazul în care
se foloseşte extern. Se foloseşte mai ales la paralizii, reumatism cu orice
localizare, scleroză, sau chiar diferite răni.
La înţepături de albine sau alte insecte se freacă
local cu frunze proaspete sau cu tinctură se tamponează local.
Se foloseşte de asemenea la diferite preparate
culinare pentru aroma sa, în fripturi, salate, etc.
Se amestecă praf de cimbru cu praf de cărbune şi se
freacă dinţi pentru a se albii. Se face de 3 ori pe zi şi în foarte scurt timp
veţi avea dinţi foarte albi.
Baie: 100g plantă mărunţită (tulpină şi rădăcină) se pune
la 5 litri de apă şi se fierbe timp de 15 minute, apoi se strecoară în cadă.
Restul se complectează cu apă la temperatura care convine. Se stă în apa
aceasta pentru 30 minute (cei care sufere de inimă nu pot face această
procedură). Este indicată în toate afecţiunile, inclusiv paralizie.
Pernă de plante. Se pun flori şi tulpini
proaspete într-un săculeţ de pânză care se aplică pe locurile cu diferite
dureri. Se ţine până la trecerea durerii
Ulei: se pune într-o sticlă plantă proaspătă mărunţită.
Se aşează în sticlă plină, însă fără să fie îndesate. Peste acestea se pune
ulei (preferabil de măsline su orice ulei vegetal). Se ţine la soare pentru 4
săptămâni, apoi se strecoară. Se poate folosi la entorse, paralizii, etc.
