Familia : Agaricaceae
(Familia pălăriei-şarpelui)
Denumire botanică :
1.
Psilocybe baeocystis
2.
P. cyanescens
3.
P. pelliculosa
4.
P. semilanceata
5.
P. strictipes
Sinonime :
1.
Ciuperca magică
2.
Strophana
3.
Scaunul-spiriduşului
4.
Boneta-libertăţii
5.
Boneta-fermierului
Localizare
geografică : America de Nord şi de Sud (din abundenţă). S-au descoperit recent în
Noua Zeelandă şi China.
Habitat :
1.
Păşuni deschise sau lângă plante perene, mai ales
lângă conifere în păduri.
2.
În grupuri, printre frunze în păduri, pajişti şi
trunchiuri putrede
3.
Aranjate în ciorchine pe resturi de copaci sau
humus, în sau lângă păduri de conifere
4.
Grupuri mari în iarbă înaltă, păşuni pe lângă drum
(niciodată în gunoaie); terenuri de golf.
5.
Păduri de conifere sau mixte; pe pământ sau pe
trunchiuri putrezite.
Descriere botanică :
Psilocybe baeocystis
Pălăria
:
Lată de 1,20 – 5 cm, turtită, rotunjită, conică, având margini curbate spre
interior când e tânără, cu vremea întinse, devenind plate şi ondulate la
maturitate. Are culoare măsliniu-închis spre galben, cu o nuanţă verzuie pe
margine (care apare cu timpul). Lipicioasă dacă e udă, din cauza unui strat
separabil subţire şi gelatinos. Are o mică protuberanţă în centru, arămie spre
maro când se usucă. Ciuperca Naematoloma are pălăria galbenă şi trebui
evitată.
Lamelele
:
Aproape toată lăţimea lamelei este ataşată de tulpină. Suprafeţele sunt
brun-închis sau gri cu nuanţă roşu-închis, primind culoarea levănţicăi pe
măsură ce creşte ciuperca. Specia Agaricus are lamelele libere, deşi
forma sporilor este asemănătoare.
Sporii
:
10 – 13,3 microni pe 6,3 – 7 microni. Cilindrici, roşu-închis sau gri de
levănţică. Galerina, o ciupercă otrăvitoare similară ca aspect, are
spori maro. Omphalia are spori albi.
Tulpina
:
Înaltă de 5 –7 cm şi groasă de 0,15 – 0,30 cm. Fibroasă, se îndoaie uşor; are
membrană.
Miezul
: Al tulpinii este maro, al pălăriei galben, dar nu
mai deschis decât la suprafaţă. Fără miros sau gust, cu pete verzi.
Sezon
:
Sfârşitul lui iulie până în februarie (în ierni blânde).
Notă
:
Această specie conţine cantităţi mari de psilocibin. De asemenea, este singura
specie cunoscută ce conţine baeocistin şi norbaeocistin, reprezentând fazele
iniţiale în formarea psilocibinului. Activitatea fiziologică nu a fost
determinată încă. Consider că această specie este cea mai puternică psilocibă
locală.
Psilocybe cyanescens
Pălăria
:
Lată de 2 –7,6 cm. Turtită, rotunjită, conică la început, convexă şi în mijloc
cu o protuberanţă ce se dezvoltă cu timpul. Are culoare castanie când e udă.
Lamelele
:
Despărţite larg, cu suprafeţe de culoare umbra şi margini pale. Suprafeţele
devin roşu-închis spre negru, maro-roşcat fumuriu pe măsură ce sporii se
maturizează.
Sporii
: 9 – 12 microni pe 5,5 – 8,3 microni şi 5 – 7,7
microni. Distincţi şi cu pereţi groşi. Roşu-închis spre marp. La P. cubensis
sunt mai închişi la culoare.
Tulpina
:
Înaltă de 6 – 10 cm şi groasă de 0,63 – 0,7 cm. Rigidă, cu baza lărgită şi
deseori curbată, acoperită cu fibre mătăsoase. În general este alburie.
Membrana este subţire şi albă ca zăpada lângă pălărie.
Miezul
:
Alb, cu pete albastre când e lovit sau uscat. Fără miros, dar cu gust similar
porumbului proaspăt. Un gram din această specie uscată dă aproximativ 2 mg de
psilocibin. Foarte puternic.
Sezonul
:
Sfârşit de iulie până la sfârşitul lui septembrie.
Notă
:
Mai există cel puţin alte două specii asemănătoare cu P. cyanescens,
care încă nu au fost identificate şi denumite ştiinţific.
Psilocybe peliculosa
Pălăria
:
Lată de 0,8 – 2,06 cm, înaltă cel puţin cât jumătate din lăţime. Rotundă,
turtită, conică şi cu marginea dreaptă (cu vremea în formă de clopot) şi
maro-gălbui spre măsliniu când e tânără. Cu timpul culoarea păleşte şi dă în
galben-maroniu deschis, cu nuanţă gri-verzui. Când e udă e lipicioasă din cauza
membranei gelatinoase (translucidă, cu linii radiale dinspre margine când se udă).
Lamelele
:
Aropiate şi unite cu tulpina. Se distanţează cu timpul. Marginile sunt aproape
albe, exteriorul roşu-închis spre maroniu, până când culoarea se închide din
cauza sporilor.
Sporii
:
9,3 – 13 microni pe 5- 7 microni. Pori distincţi, fini, cilindrici spre
elipsoidali. Culoarea roşu-maroniu.
Tulpina
:
Înaltă de 5,8 – 8 cm şi groasă de 0,15 la vârf. Acoperită de fibre mătăsoase,
maronii în partea inferioară. Devine maro-închis cu timpul. Partea superioară
este acoperită cu o secreţie păroasă. Membrana lipseşte de obicei. Baza
tulpinii este mai mare.
Miezul
:
Pălărie subţire şi pliantă, tulpină tare. Devine albastru dacă este lovit. Uşor
miros de mucegai.
Sezon
:
Sfârşitul lui august până în ianuarie.
Notă
:
Deşi este o varietate mică, nu trebuie evitată. P. mexicana, cea mai
apreciată dintre speciile mexicane, este şi mai mică.
Psilocybe strictipes
Pălăria
:
Lată de 2 – 4 cm. Formă de clopot, convexă, când e tânără. Cu timpul se lăţeşte
şi are margini ondulate. Culoarea este maro-gălbui şters spre maro-măsliniu. Se
deschide spre roşu în mijloc şi aproape alb spre margini. Cu vremea primeşte o
nuanţă spălăcită peste tot. Apare o peliculă gelatinoasă când e udă. Pete
verzi.
Lamelele
:
Apropiate, cu trei rânduri de lamele parţiale lipite de tulpină. La exterior
sunt albe, dar devin maro-ciocolatiu de la spori.
Sporii
: 9
– 12 microni pe 5,5 la 6,5 microni. Fini, cu pori, de culoare maro-purpuriu.
Tulpina
:
Înaltă de 4 – 13 cm şi groasă de 0,19 – 0,3 cm. Dreaptă, cu măduvă maro
spălăcită. Exteriorul este aproape alb din cauza fibrelor presate adânc. Apar
pete maronii acolo unde sunt date jos fibrele.
Interiorul
:
Pălăria are aceeaşi culoare ca la exterior, prăfuită, maronie, cu stratul
dinspre tulpină sfărâmicios. Fără miros, cu gust ce nu înţeapă. Pete
verzi-albăstrui.
Sezon
:
Sfârşitul lui septembrie până în noiembrie.
Notă
:
Această varietate este foarte asemănătoare cu P. baeocystis, dar are
tulpina mai înaltă.
Pentru o descriere completă a
tuturor ciupercilor halucinogene, vezi Magickal Mushroom Handbook (Manualul
ciupercilor magice) de R.A. Miller şi David Tatelman (se găseşte la
compania Beltane, 2311 N. 45th, Seattle, Washington 98103).
ISTORIC
R. Gordon Washington
a adus mărturii despre adorarea ciupercii, datând din anul 300 înainte de Cristos.
În Guatemala s-au descoperit desene de ciuperci pe piatră datând din anul 1000
înainte de Cristos. Unele descriu o femeie tânără stând sub o ciupercă. Deşi
înainte s-a crezut că desenele au legătură cu un anumit tip de cult falic (din
cauza formei specifice), acum sunt asociate cu vechile ritualuri ale
ciupercilor.
Fără îndoială,
ciupercile se consumau în cadrul ritualurilor în majoritatea zonelor din
America Centrală din timpuri străvechi, dar singurul trib despre care se ştie
cu exactitate că folosea teonacatl („carnea zeilor”) este Chichimecas.
Astăzi în Oaxaca sunt şase triburi ce consumă ciuperci sacre: Mazatec,
Chimantec, Chatino, Zapotec, Mixtec şi Mije. Alte triburi sunt în Mexic,
Tarascan în Michoacau şi Otomis în Puebla.
COMPOZIŢIE CHIMICĂ
Toate ciupercile psilocibe conţin alcaloizii halucinogeni psilocibin şi psilocin.
Aşa cum am
specificat în nota de la P. baeocystis, această varietate conţine
baeocistin şi norbaeocistin. Se crede că aceşti alcaloizi intervin în sistemul
respirator, deci se recomandă să fie consumaţi cu precauţiune.
EFECTE PRIMARE
Halucinaţii
colorate, relaxarea muşchilor, ilaritate, incapacitatea de concentrare,
percepţie alterată a timpului şi spaţiului şi sentimentul de izolare totală de
mediu. Se resimte o slăbiciune la o oră, o oră şi jumătate după consumarea
ciupercii. Experienţa totală durează şase ore.
MOD DE PREPARARE
Nu există un mod
anume de preparare, decât îndepărtarea impurităţilor şi a prafului de pe
ciuperci. Ele nu trebuie puse în pungi de plastic nici ţinute la congelator.
Pentru a fi păstrate, singura metodă corectă este să fie legate cu o sfoară de
tulpină şi atâtnate cu pălăria în jos, pentru a le usca la aer.
Odată ce s-au uscat
complet, pot fi pisate şi puse într-o pungă în care să poată „respira”. Mai eficace
sunt cele pisate şi amestecate în lichiorul preferat. La o temperatură de peste
70 °C se distruge
psilocinul. Cu alte cuvinte, spaghetele sunt bune doar dacă ciupercile se
adaugă în sos în ultimul moment.
FOLOSIRE RITUALĂ
Magie sexuală :
Sexul a apărut prima dată în ritualurile magice tradiţionale din vest, începând
cu Ordo Templi Orientis (O.T.O.), un ordin masonic din Germania, vechi de 800
de ani. Membrii lui au studiat tradiţiile hinduse ale Tantrei şi au descoperit
că energia conţinută în aceste ritualuri era mai mare decât orice altă tehnică
ştiută. La începutul secolului, Aleister Crowley a devenit noul Conducător din
Exterior al ordinului (CEO) şi a rescris ritualurile în scopul unei aplicări
mai moderne. Pentru a avea o imagine clară a tehnicii folosite, se recomandă ca
discipolul să citească mai întâi capitolul 16 din The Tree of Life (Pomul
vieţii) de Israel Regardie şi apoi paginile 82-86 din Liber Aleph, The
Book of Wisdom or Folly (Liber Aleph, Cartea înţelepciunii sau nebuniei) de
Aleister Crowley. La pagina 86 este descrisă „Liturghia Sfâtului Duh” :
de Formula Tota
în formula completă
Iată deci Ordinea
tuturor Activităţilor tale Magice.
Prima : ai să-ţi
găseşti Adevărata Voinţă, aşa cum deja te-am învăţat, şi deci acel Mugur care e
scopul acestei activităţi.
A doua : fă din
acest Mugur-de-Voinţă o fiinţă, căutând-o sau plăsmuind-o, dâdu-i nume după
Sfânta Qabalah şi Legea Adevărului, nesupusă greşelii.
A treia :
purifică-te şi consacră-te acestei Fiinţe, gândindu-te numai la ea şi uitând
orice altceva. Această pregătire să se petreacă în fiecare zi a Vieţii tale. Ia
aminte : pregăteşte un Copil Nou după fiecare naştere.
A patra : fă o
Invocaţie directă şi specială în timpul Liturghiei, înainte de Introitus,
închipuind o imagine clară a copilului şi oferind Dreptul Încarnării.
A cincea :
săvârşeşte Liturghia, fără să laşi Ipiklesis la o parte, şi să fie un Inel de
Aur de logodnă la Căsătoria Leului tău cu Vulturul tău.
A şasea : la
Primirea Euharistiei primeşte acest Copil, eliberându-ţi conştiinţa în el, până
ce el te pătrunde cu totul.
Acum fă asta mereu,
pentru că prin repetiţie se iveşte şi puterea şi îndemânarea ta, iar efectul le
adună la un loc, dacă nu îl laşi să se piardă cu vremea care trece.
O să prezint acum în
termeni mai simpli cum se aplică formula de mai sus în magia sexuală.
1.
Descoperă-ţi adevărate voinţă. Care este scopul
activităţii ? Sau poate vrei să se petreacă ceva anume etc.
2.
Dă-i un „nume” – la fel ca unei fiinţe, unei
entităţi cu personalitate proprie. Poate chiar acea dorinţă de a schimba un
obicei. Dacă este aşa, priveşte schimbarea nou sugerată ca pe o nouă entitate,
o persoană diferită. Aceasta este esenţa scopului.
3.
Purifică şi consacră fiinţa nouă. Este momentul în
care tu şi partenerul tău daţi naştere dorinţei – preludiul – fiecare
amintindu-i mereu celuilalt de scopul activităţii. Acesta este mugurele
voinţei.
4.
Întruchipează imaginea acestui mugur de voinţă
într-un copil (un copil magic). Odată cu ivirea lui, amândoi începeţi să îl
redefiniţi. Termenul putrivit este sinergie : crearea de noi informaţii
adăugate şi suplimentate intenţiei iniţiale. Este Invocaţia. Începeţi să trăiţi
ceea ce creaţi. Pentru vizualizare, Leul Roşu este sperma, iar Vulturul Alb
este menstra.
5.
Faceţi o legătură cu inelul de aur. Este punctul
culminant. Leul Roşu devine Leul Alb iat Vulturul Alb Devine Vulturul Roşu.
6.
Luaţi euharistia şi fiţi conştienţi că nici o altă
energie nu este necesară. După punctul culminant, atât bărbatul cât şi femeia
trebuie să consume sperma şi menstra. În termeni chimici, euharistia este
Piatra Filozofală.
Repetarea gândului
şi actului duce la putere şi îndemânare.
Notă : Gândul din momentul
climaxului sexual chiar se petrece ! (Acesta este secretul masonic) Trebuie
ştiut că în acest ritual se consumă numai un număr impar de ciuperci, niciodată
un număr par.
Sărbătoarea mexicană
a dragostei : Fiecare persoană adultă mănâncă 4, 5, 6 sau 13 perechi de ciuperci şi
îşi trăieşte propriul extaz interior, împărtăşindu-şi sentimentul de dragoste
frăţească cu ceilalţi. Curandero cântă sau dansează din când în când pe
parcursul ritualului.
Ritualul mexican de
profeţie : Înainte de ceremonial se serveşte de obicei o băutură cu ciocolată
Femeile cântă, dansează şi bat din palme. Curandero adună porumb, pene de
papagal, boabe de cacao, răşină de copal, tutun verde şi papirus. El posteşte
de la prânzul zilei anterioare. De cinci zile s-a abţinut de la alcool, sex,
carne şi sare. Va face la fel şi după ritual (altfel crede că riscă să
înnebunească). La apusul soarelui se aprind lumânările de pe altar. Cei
prezenţi se aşază pe podea. Se hotărăşte şi se clarifică despre ce anume se va
profeţi. Apoi se consumă ciupercile perechi timp de o oră. Se pot mânca până la
14 perechi. Nimeni nu are voie să plece. Se păstrează liniştea. Curandero se
freacă pe cap, pe stomac şi pe ceafă cu tutunul verde. Stinge lumânările şi la
unu noaptea începe profeţia.
