Familia : Convolvulaceae
(Familia volburei)
Denumire botanică : Ipomoea vidacea
Sinonime : Tliltliltzen, badoh
negro, badoh, badungas, la’aja snash, zorele mexicane
Localizare
geografică : Creşte din abundenţă pe înălţimile diferite ale Americii de Nord şi
Mexic. Alte câteva specii se găsesc în zonele centrale şi tropicale din America
de Sud şi în Indiile de Vest.
Habitat : Desişuri umede sau
apoase, garduri vii, pe marginile dealurilor şi teraselor.
Descriere botanică : Plantă agăţătoare
mare, deseori întâlnită pe copaci scunzi şi garduri; frunze cordate,
membranate, lungi între 4 şi 10 cm şi largi de 3 – 7,5 cm. Florile sunt albe şi
tubulare, în ciorchini deşi, deschişi. Fructul este o capsulă ovală cu o
singură sămânţă, lungă de 1,20 cm.
ISTORIC
S-a spus că
seminţele erau folosite de preoţii azteci, împreună cu cenuşa unor insecte
otrăvitoare, tutun şi insecte vii, ca unguent pentru corp înaintea
sacrificiilor, încât victima să nu se teamă. În ceremonialurile lor, victima
voluntară era considerată mai valoroasă decât cea care nu voia să moară, aşa că
planta era folosită şi pentru a crea o atmosferă de receptivitate.
Sămânţa era
cunoscută şi sub denumirea de tliltliltzen, cuvânt care în limba nahuatl
înseamnă „negru”, sufixul indicând că era respectată, fiind sacră. Fernandez
scria despre seminţele de zorele în 1573, iar o înregistrare spaniolă din 1692
susţine că sămânţa pusă într-o infuzie „îl face pe om să-şi piardă simţurile şi
este foarte puternică”. S-a spus despre cei care au mâncat sămânţa că „vorbeau
cu diavolul, se încredeau în bufniţe şi sugeau sânge”.
Astăzi mazatecii
macină seminţele şi le pun într-un sac de pânză, pe care îl scufundă în apă
rece. Lichidul este foarte puternic şi îi dă lui curandera (vindecător)
informaţii despre boala de care suferă pacientul. Se foloseşte şi la găsirea
obiectelor pierdute.
COMPOZIŢIE CHIMICĂ
Componenţii
activi sunt amidele acidului d-lisergic şi d-izolisergic, lisergol,
chanoclavină, elimoclavină şi ergonovină. Alcaloidul principal este amida
acidului d-lisergic, prezent în sămânţă sub forma unei sări, deci solubil în
apă, dar nu în eter sau alcool, dacă nu este mai întâi hidrolizat cu 10%
soluţie de amoniu. Acest alcaloid este prezent şi în frunze şi în tulpină, dar
în concentraţii mai scăzute.
EFECTE PRIMARE
Experienţa ţine 6 –
12 ore şi provoacă o senzaţie de greaţă, aidoma celei provocate de peiot, dar
care se alungă prin reţinere de la alimentaţie şi cu ajutorul a două pastile
împotriva răului de avion. Se recomandă dramamina.
MOD DE PREPARARE
Având în vedere
compoziţia chimică, metoda cea mai eficientă este următoarea:
1.
Se posteşte 18 ore înainte de începerea ritualului.
2.
Înaintea începerii ritualului, se macină seminţele
într-o maşină de măcinat piper. Trebuie să devină praf, altfel vor trece prin
corp cu efect foarte mic sau nul.
3.
Praful trebuie pus într-un vas mic cu apă şi ţinut o
oră. O persoană în greutate de 70 kg poate lua 15 g.
4.
În timp ce seminţele se îmbibă cu apă, se iau două
pastile împotriva răului de avion. Tot acum se bea ceai de librium sau
gura-lupului pentru a alunga teama.
5.
Se toarnă apa cu seminţe în lapte aromat şi se bea.
Primele efecte vor apărea după un sfert de oră, douăzeci de minute.
6.
Când cel ce experimentează începe „să alunece”, bea
iarăşi ceai de librium sau de gura- lupului ca să-şi revină mai uşor.
FOLOSIRE RITUALĂ
Persoana care
consumă un alterant al minţii face, de fapt, un act magic. Prima şi cea mai
importantă întrebare ce trebuie pusă este : „De ce fac acest lucru ?” Cu alte
cuvinte, „În ce scop ?” Religia hindusă clasică propune patru răspunsuri
posibile :
1. Intensificarea
puterii proprii, înţelegere spirituală, îmbunătăţirea nivelului de viaţă sau
pătrunderea în „sine”.
2. Datoria de a ajuta
pe alţii, oferind îngrijire şi reabilitare. Vindecare.
3. Distracţie,
amuzament senzual şi experienţă pură.
4. Transcendenţă,
eliberare de trei iluzii principale : spaţiu, timp şi ego. Realizarea
unificării mistice.
Odată
ales şi definit scopul, iată următoarea întrebare importantă : „Care este
metoda de reorganizare ?” E recomandabil să se citească The Psychedelic
Experience (Experienţa psihedelică) de Timothy Leary. Acest manual este o
călăuză prin stadiile intermediare dintre moarte şi re-naştere. Sunt
înregistrate sistematic nivelurile conştientului, după ce el depăşeşte
realitatea obişnuită. Autorul încearcă să-l prevină şi să-l pregătească pe
călător pentru viziunile ce vor urma. Manualul lui Leary se bazează pe Bardo
Thödol. Apărută iniţial în limba engleză, sub titlul The Tibetan Book of
the Dead (Cartea tibetană a morţilor), în 1927, ea se foloseşte în Tibet ca
breviar, din care se citeşte sau se recită la moartea cuiva pentru a ajuta
muribundul să se concentreze asupra experienţei prin care urmează să treacă.
Este o hartă a drumurilor spre ciclul de evenimente de după moarte, ce duc fie
la eliberare, fie la reincarnare.
În
limbaj simbolic evoluat, spiritului i se spune la ce să se aştepte în fiecare
din cele trei stadii între moarte şi renaştere. Primul stadiu descrie
evenimentele psihice din momentul morţii; al doilea starea de visare ce urmează
şi iluziile „karmice”; al treile începuturile senzaţiilor prenatale sau
reîntoarcerea ego-ului.
Experienţa
psihedelică a lui Leary este cartea perfectă scrisă pentru acest tip de magie. El
a tratat fiecare amănunt corect, incluzând capacitatea de a produce propriu-zis
renaşterea ! Cu ajutorul acestui manual se pot reorganiza atitudini, modele
comportamentale şi idealuri în viaţă.
