Toxicitatea. Unele specii lemnoase ornamentale conţin, în
întreaga plantă sau numai în anumite organe, diferiţi alcaloizi mai mult sau
mai puţin toxici, pentru om şi animale. De exemplu tisa (Taxus baccata) conţine un alcaloid toxic numit taxină existent în
întreaga plantă cu excepţia arilului roşu. Alcaloizi toxici întâlnim şi la
speciile: Rhus toxicodendron (în
lăstari), Laburnum anagyroides (în
scoarţă, frunze, fructe), Daphne merezeum
(planta în totalitate), Prunus
laurocerasus (inflorescenţele) ş.a.
O parte dintre aceşti alcaloizi au o importantă utilizare în industria
medicamentelor.
Cunoaşterea efectelor toxice ale unor specii lemnoase permite evitarea
plantării acestora în zone accesibile pentru copii, pentru a nu apărea situaţii
neplăcute.
Fitoncidele. Unele specii (Pinus, Abies, Quercus ş.a.) conţin în frunze fitoncide
cu efecte bactericide, care constituie un mijloc natural de apărare al plantelor dar şi un mijloc de purificare
microbiană a atmosferei în favoarea omului.
Alergeni. Unele specii au efecte alergizante prin polenul
lor (Tilia, Populus, ş.a.) sau prin perişorii de pe frunze (Platanus) sau puful seminţelor (Populus).
Calităţi medicinale. Mulţi arbori şi arbuşti au şi
calităţi medicinale şi anume : Betula,
Fraxinus (frunzele), Pinus mugo,
Pinus sylvestris, Populus (mugurii),Tilia,
Robinia, Sophora (florile), Aesculus,
Abies, Juniperus, Rosa (fructele) ş.a.).
Calităţi alimentare. S-a constatat că multe specii
au chiar calităţii alimentare ale fructelor
sau florilor, cum ar fi cazul
trandafirului de dulceaţă, cătinei albe, cornului, socului, alunului, dudului
ş.a. Calităţile medicale asociate cu cele alimentare sporesc interesul pentru
cultivarea plantelor lemnoase ornamentele
în spaţiile verzi private, în apropierea locuinţelor. (Iliescu,
Ana-Felicia, 1998).
