După poziţia latitudinală,
spaţiul geografic românesc, cu climatul lui temperat, se încadrează, în linii
mari, în zona pădurilor de foioase şi răşinoase din zona climatului temperat
(zona pădurilor estivale) predominante fiind stepele şi silvostepele.
În ţara noastră, vegetaţia lemnoasă se încadrează în următoarea zonare
climato-edafică :
A) Zona alpină şi subalpină – situată la peste 1700 m
altitudine, este caracterizată prin condiţii climatice şi edafice aspre, care
permit existenţa unui număr limitat de specii lemnoase, în special arbuşti
pitici şi târâtori, cum ar fi: smirdarul (Rhododendron
myrtifolium), sălciile pitice (Salix
retusa, Salix herbacea, S. reticulata),
afinul de munte (Bruckentalia
spiculifolia).
Către etajul inferior, se mai
întâlneşte: ienupărul pitic (Juniperus
sibirica), jneapănul (Pinus mugo),
aninul de munte (Alnus viridis) ş.a.
B)
Zona forestieră – cuprinde regiunea montană,
dealurile, podişurile şi arii mai reduse din zona de câmpie. Această zonă se
divizează în funcţie de altitudine şi de specia care predomină în alcătuirea
pădurii, astfel :
-
Etajul pădurilor de molid, situat între 800 şi 1750 m
altitudine; specia de bază este molidul (Picea
abies) care formează aici păduri pure; către partea inferioară a etajului
apare şi bradul (Abies alba) precum
şi câteva specii de foioase: fagul (Fagus
sylvatica), mesteacănul (Betula
pendula), iar dintre speciile arbustive întâlnim : socul roşu, salcia
căprească, coacăzul de munte ş.a.
-
Etajul pădurilor de foioase are la rândul său câteva
subdiviziuni :
1.
Subetajul pădurilor de amestec răşinoase + fag
- situat între 600 ÷1500 m, unde predomină: molidul şi fagul dar şi alte
specii (bradul, mesteacănul, plopul tremurător, ulmul de munte, frasinul,
paltinul de munte, aninul, pinul silvestru, alunul, păducelul, călinul, salba
moale ş.a.)
2.
Subetajul pădurilor de fag - situat între 300 ÷1200 m, în care predomină făgete
pure iar către limita inferioară a subetajului apar şi alte specii: carpen,
paltin de munte, gorun, stejar, tei, soc, dârmoz ş.a.
3.
Subetajul pădurilor de gorun - situat în zona dealurilor, este alcătuit predominant
din gorun (Quercus petraea). În
amestec se mai întâlnesc: carpenul, jugastrul, mărul pădureţ, părul pădureţ,
iar către baza subetajului: stejarul obişnuit (Quercus robur), gârniţa (Q.
frainetto), cerul (Q. cerris) şi teiul (Tilia
sp.)
4.
Subetajul pădurilor de stejari - situat predominant
în zona de câmpie şi este alcătuit din: stejarul comun, cerul, gârniţa, iar în
completare mai apar: jugastrul (Acer campestre), carpenul (Carpinus betulus), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), teiul (Tilia sp.), ulmul (Ulmus sp.), plopul (Populus
sp.), frasinul (Fraxinus sp.),
păducelul (Crataegus sp.), cornul (Cornus sp.)ş.a
C) Zona silvostepei face tranziţia de la zona forestieră la stepa
lipsită de păduri. Aici se întâlnesc arborete răzleţe de stejar brumăriu (Q. pedunculiflora) şi stejarul pufos (Q. pubescens), alături de : jugastru (Acer campestre), ulm de câmp (Ulmus foliacaea), arţar tătărăsc (Acer tataricum),
tei (Tilia sp), frasin (Fraxinus sp.), păducel (Crataegus sp.), corn (Cornus sp.), dârmoz (Viburnum sp.)ş.a.
D) Zona stepei, caracterizată printr-un climat
arid, cuprinde relativ puţine specii lemnoase, răspândite sporadic: stejarul
pufos (Q. pubescens), stejarul
brumăriu (Q. pedunculiflora),
jugastrul (Acer campestre), mahalebul
(Prunus mahaleb), mojdreanul (Fraxinus ornus), sălcioara (Eleagnus angustifolia), salcâmul (Robinia pseudacacia ) ş.a.
E) Zona luncilor este alcătuită dintr-o vegetaţie
intrazonală, cantonată în cuprinsul zonelor prezentate mai sus, pe văile
râurilor. Predominant întâlnim: aninii (Alnus
sp.), plopul alb şi negru (Populus
alba şi P. nigra), sălciile (Salix sp.), velnişul (Ulmus laevis), dudul (Morus
sp.), frasinul (Fraxinus excelsior),
călinul (Viburnum opulus)ş.a.
