Cum se curata plantele de interior

Avand in vedere faptul ca ai destula curatenie de facut in casa, de ce ar trebui sa te obosesti sa cureti si plantele? Plantele cresc in pamant, asadar de ce trebuie sa le cureti frunzele? Orice persoana care a fost plecata de acasa doua saptamani stie ca nu e nevoie de foarte mult timp pentru depunerea unui strat considerabil de praf. Praful depus pe frunzele plantelor tale de interior va bloca lumina naturala si va reduce capacitatea plantei de fotosinteza. Fara acest lucru, plantele tale nu se vor dezvolta intr-un mod armonios. In schimb, o planta curata, ce fotosintetizeaza la un nivel optim va fi mai sanatoasa, iar plantele sanatoase nu se imbolnavesc atat de usor precum cele ce depun eforturi semnificative pentru a se dezvolta. 

Asadar, curatarea periodica a frunzelor plantelor de apartament te scapa de probleme ulterioare ce iti pot da batai de cap. Mai mult decat atat, plantele curate ofera o imagine proaspata locuintei tale.

Cat de des trebuie sa cureti plantele de interior?

Acest lucru depinde de cat de mult praf se afla in aerul casei tale. Cei care locuiesc in zone in care se construieste sau in apropiere de o strada prafuita, intens circulata vor trebuie sa curete plantele lor mai des. Cea mai buna metoda prin care poti sa-ti dai seama daca plantele tale au nevoie de curatare este sa stergi frunzele cu degetele si daca simti sau vezi mai mult praf decat poti sa indepartezi prin suflare, este timpul sa le cureti.

Cum curatam plantele de interior?

Spala intreaga planta

Cea mai usoara metoda de curatare a plantelor de interior este sa le pui in chiuveta sau sub dus. Testeaza apa inainte de spalare si asigura-te ca este calduta. Atat apa fierbinte cat si cea rece pot sa dauneze frunzelor plantei.

Daca plantele tale sunt extrem de murdare, poti sa pulverizezi o cantitate de detergent de vase diluat in apa si mai apoi sa le speli cu dusul. 

Lasa apa sa se scurga de pe frunzele plantei inainte sa le duci inapoi la locul lor.

Sterge fiecare frunza in parte

Pentru plante ce sunt prea mari pentru a fi mutate cu usurinta poti sa stergi pur si simplu frunzele cu o carpa umeda. Dupa aceasta curatare, poti sa impiedici praful sa se depuna prin folosirea unui pamatuf ori de cate ori faci curatenie in casa.

Periaza frunzele

Unele plante au frunze lipicioase sau cu puf si nu se lasa usor curatate. Iar in cazul unor plante precum Violeta Africana , care nu suporta apa pe frunze, spalarea sau stergerea nu sunt solutia potrivita. Pentru plante cu frunze cu puf, poti sa folosesti o perie foarte moale pentru a indeparta delicat praful de pe frunze.

Ingrijeste si curata frunzele

In timp ce iti speli plantele, poti sa te si ingrijesti de ele prin indepartarea frunzelor innegrite, ingalbenite sau uscate. Daca frunzele pot fi indepartate usor, poti sa le rupi cu mana. In caz contrar foloseste o foarfeca. Nu trage niciodata de frunzele ce opun rezistenta.

De asemenea poti sa tai varfurile innegrite ale frunzelor, de la plantele care nu au fost udate destul. Taie cu grija doar partile uscate si nu uita ca planta va arata mai naturala in situatia in care urmezi conturul frunzelor. 

Curata ghiveciul

Daca tot ai depus un efort pentru curatarea plantelor este indicat sa speli si ghivecele.

La prima vedere, procesul de curatare a plantelor poate sa para ca presupune multa bataie de cap, insa vei descoperi ca spalarea ocazionala nu necesita chiar atat de mult efort, iar plantele tale se vor dezvolta armonios.

CITESTE - Cum se curata plantele de interior

Cynanchum louiseae

Este o planta cataratoare perena erbacee care poate creste de la un metru la doi in inaltime prin catarare pe copaci. Pe masura ce planta se catara, isi stranguleaza efectiv gazda. Desi prefera campurile insorite, poate creste bine si in zavoaie si paduri umbroase. La sfarsitul lui iunie, produce inflorescente de flori mici roz din care se formeaza fructul. Pastaile lungi contin numeroase seminte alble, pufoase care sunt raspindite cu ajutorul vantului la sfarsitul lui august. Pe langa faptul ca se inmulteste prin seminte, planta are si un sistem de radacini extensiv care ii permite sa dea din nou lastari dupa ce a fost taiata.  Ea face parte din familia Asclepiadaceae-lor si fluturii confunda o adesea cu aliorul, tot din aceasta familie. Larvele  care ies din ouale depuse pe frunze deseori mor.

CITESTE - Cynanchum louiseae

Iedera englezeasca (Hendrix helix)

Raspandindu-se mai ales prin radacini adventive si ramuri taratoare, aceasta planta pentru acoperirea solului poate crea un covor viu sau sa creasca pe orice tip de structura, creand un zid verde de frunzis incantator. Poate arata frumos in gradina, dar daca se intinde intr-o zona salbatica impadurita, poate sufoca rapid plantele indigene.

CITESTE - Iedera englezeasca (Hendrix helix)

Usturoita (Alliaria petiolata)

Usturoita este o planta bianuala care tolereaza umbra, care poate prospera in paduri si de-a lungul malurilor raurilor. Aceasta planta a fost introdusa la inceput ca o iarba culinara in 1860. Considerat ca fiind „rachitanul” padurilor, usturoita fura lumina, apa si nutrienti de la alte plante indigene. Cresterea sa agresiva, rapida ii permite sa formeze un covor gros de frunze, blocand accesul la lumina al altor plante cu statura joasa, inclusiv puietii copacilor. Desi mult timp nu a fost cultivata in gradini, usturoita incepe sa reinvadeze gradinile si curtile. Multi gradinari incearca sa controleze invadarea proprietatii lor de catre planta tragand-o afara cu radacinile adventive cu tot.

CITESTE - Usturoita (Alliaria petiolata)

Crucea-pamantului (Heracleum mantegazzium)

Crucea-pamantului invadeaza asezarile rurale si urbane. Se poate sa fi fost introdusa ca o planta ornamentala datorita inaltimii sale impresionante si a florilor sale albe ca zapada. Nu numai ca ameninta plantele indigene dar este cunoscuta si ca un pericol pentru sanatatea oamenilor. Seva bruta a plantei contine compusi fotosensibilizanti, care pot cauza arsuri serioase cand sunt ajung pe pielea expusa la soare. Parcurile, rezervatiile naturale, orasele, comunele si gradinile publice colabreaza pentru a eradica crucea-pamantului. Proprietarii de case sunt incurajati sa faca la fel, dar sunt sfatuiti sa fie foarte atenti cand indeparteaza din gradina aceasta planta invaziva.

CITESTE - Crucea-pamantului (Heracleum mantegazzium)

Fallopia japonica (sau Polygonum cuspidatum)

Planta perena ierbacee care creste ca o tufa, Fallopia japonica are frunze in forma de lacrima. Se inmulteste, in principal, prin radacini adventive, dar si prin seminte. De indata ce s-a stabilizat, este greu sa scapi de ea. Fallopia japonica a fost adusa din Asia de Est la sfarsitul anilor 1800 si inca se vinde pe scara larga la centrele de horticultura si sere. Prefera luminisurile si marginile padurilor, dar poate tolera o scara larga de habitate.

CITESTE - Fallopia japonica (sau Polygonum cuspidatum)

Saschiul (Vinca minor)

Saschiul, o planta vesnic verde folosita pentru acoperirea solului, poate arata frumos in gradina ta, dar se poate intinde rapid in zonele salbatice. Odata ce s-a raspandit, reprezinta o amenintare pentru biodiversitatea mediului. Lastarii sai desi sufoca vegetatia indigena de pe sol. Atat specia cu frunze mari (Vinca major) cat si cea cu frunze mici (Vinca minor) sunt considerate invazive, dar ele sunt adesea recomandate de centrele pentru horticultura ca o solutie pentru locurile golase din gradina pentru ca sunt asa de prolifice. Originare din tinuturile mediteraneene, saschiul a fost introdus in alte regiuni ca o planta ornamentala pentru acoperirea solului si o planta medicinala.

CITESTE - Saschiul (Vinca minor)

Paltinul de camp (Acer platanoides)

Paltinul de camp este adesea confundat cu artarul canadian (Acer saccharum), originar din America de Nord. Paltinul de camp creste rapid, atingand adesea inaltimi de 18 - 27 m. Importat din Europa la mijlocul anilor 1700, pentru a fi cultivat ca un arbore ornamental, poate fi deosebit de ceilalti artari prin faptul ca atunci cand sunt taiate frunzele si ramurelele se prelinge o seva laptoasa din el. In gradina, paltinii de camp sunt adesea atacati de ciuperca care produce patarea neagra, care lasa pete albe, asemanatoare cu mucegaiul, pe frunze. In padurile native, acesti copaci pot produce o umbra densa si adesea sufoca orice speranta a puietilor de arbori sa ajunga la maturitate. Paltinii de camp impiedica, de asemenea, cresterea oricarei plante sub coroana lor pentru ca sunt foarte eficienti in absorbtia apei si nutrientilor.

CITESTE - Paltinul de camp (Acer platanoides)

Rachitan (Lythrum salicaria)

Rachitanul a fost adus in America de Nord de colonistii de la inceputul anilor 1800, pentru a fi plantat in gradinile lor de flori. Nu a durat mult pana cand acest invadator frumos, dar agresiv a evadat. In zilele noastre, aceasta planta perena rezistenta a cucerit multe teritorii din tara noastra. Cateva varietati pot fi cumparate la centrele de horticultura si unele amestecuri de seminte de flori salbatice contin seminte de rachitan, asa ca averifica eticheta inainte sa cumperi

CITESTE - Rachitan (Lythrum salicaria)

Vita de vie salbatica (Celastrus orbiculatus)

Exista doua feluri de vita de vie salbatica: vita de vie orientala ( Celastrus orbiculatus) originara din Asia si cea americana (Celastrus scandens), versiunea nord-americana. Planta care ar trebui evitata este vita de vie salbatica orientala, dar adesea cele doua sunt etichetate gresit la centrele de horticultura si vita de vie invaziva se ascunde astfel sub masca omoloagei sale. Vita produce boabe atractive rosii-portocalii, care sunt folosite adesea pentru coronitele de toamna si sunt atractive si pentru pasari, care imprastie apoi semintele in zonele naturale. Cu radacinile ei agresive, aceasta vita de vie poate napadi curand plantele si copacii indigeni.

CITESTE - Vita de vie salbatica (Celastrus orbiculatus)

Piciorul-caprei (Aegopodium podagraria)

Piciorul-caprei este cunoscuta multor gradinari ca fiind o planta pentru acoperirea solului, prolifica, care se poate intinde rapid in gradina. Forma cultivata a plantei are frunze vargate cu alb si verde, dar acest fenomen lipseste la frunzele plantelor salbatice. De indata ce a iesit din gradina intinzandu-se in areale salbatice, poate sufoca usor si rapid plantele native din arealele respective. Planta este originara din Europa si Asia.

CITESTE - Piciorul-caprei (Aegopodium podagraria)

Ghivece

Altfel decat pe terasa, balcon sau gradina pentru plantele de camera nu este necesar sa se ia in calcul factori precum inghetul sau expunerea in ploaie.Cu toate acestea ne framanta gandul, intrebarea : vas de lut sau din plastic?
Vasele de lut, datorita peretilor porosi, au ca si caracteristica proprietatea de a retine apa in peretii lor, chiar si din afara.Daca aceasta proprietate este considerata a fi in avantajul plantelor,exista si plante pt care se poate sa constituie un dezavantaj faptul ca prin umezirea peretilor vasului acesta are tendinta sa atraga umiditatea din pamant uscandu-l ft repede.De aceea trebuie avut in vedere ca plantele in vase de lut necesita regulat cantitati importante de apa.
Vasele din plastic au avantajul de a nu retine apa in pereti, ele sunt mai calduroase datorita acestui lucru.Pe peretii vaselor de acest fel nu exista depuneri sau cultura de muschi.Aceste vase au un aspect curat si ingrijit si marele avantaj ca nu sunt mediu propice pentru infectii.In ultimul rand alegerea vasului potrivit pentru plantele de camera reprezinta o chestiune de gust.Multi iubitori de plante gasesc atractive ghivecele din lut ca fiind mai naturale.
Schimbarea ghivecilor
Plante de camera se simt in "largul" lor doar daca au destul loc sa se dezvolte in ghiveci.Important este ca radacinile sa gaseasca destul loc pt dezvoltare.Marimea vasului este decisiva pt cat pamant au la dispozitie plantele- aceasta inseamna si usurinta cu care plantele au acces la resurse vitale precum apa si nutrienti.
De regula se recomandaca ca o data in an sa se procedeze la schimbarea unei parti din pamantul plantelor.Schimbarea ghiveciului este necesara atunci cand se constata ca volumul oferit de acesta  nu mai acopera necesarul plantei.In acest caz, daca se opteaza pt schimbarea ghiveciului este bine sa se opteze pt urmatoarea marime (1-2 cm mai mare), fara a exagera in ceea ce priveste marimea vasului ales, deoarece un vas prea mare retine multa umezeala ce dauneaza plantei.Pentru majoritatea plantelor, primavara reprezinta cel mai indicat anotimp pt schimbarea ghiveciului.Dupa perioada de iarna in care perioada de lumina este mai scurta, in primavara dupa schimbarea ghiveciului plantele au parte de o dezvoltare armonioasa.
Cea mai importanta regula la schimbarea ghiveciului: Gaura de pe fundul vasului trebuie sa ramana tot timpul libera pt a asigura evacuarea surplusului de apa. Daca nu se ia in calcul acest lucru se va ajunge la o cantitate mare de apa ce ramane in vas, iar in cel mai grav caz la putrezirea radacinilor plantei.
Sfat:- Pentru a se evita astuparea cu pamant a gaurii de scurgere este recomandat ca inaintea pamantului, pe fundul vasului sa se presare bucati dintr-un vas stricat de lut sau granule destinate hidroculturii, cu scopul de a          
asigura un dranaj al apei.Deasupra acestuia se aseaza un strat de pamant apoi radacinile plantei.

CITESTE - Ghivece

Plante de camera

Cu ajutorul plantelor de camera se pot obtine ft rapid transformari ale locuintelor.Din acest punct de vedere nu exista granite in ceea ce priveste fantezia pt aranjamente.La plantele de camera cu flori sunt florile in sine prin forma, culoare si marime un criteriu de selectie important.La plantele de camera ce nu infloresc criteriile importante sunt marimea, forma si forma frunzelor.

Plantele de camera ofera iubitorilor de plante posibilitatea de a se relaxa oferindu-le doza de "verdeata" necesara zilnic.Dupa statistici, oamenii petrec o cincime din timpul zilnic in camere inchise.In aceste camere, plantele asigura necesarul de oxigen, o zona de relaxare activa si o clima optima.

In special plantele cu un necesar mare de apa, cum ar fi diverse specii de Cryrus sau altele cu frunze ft mari precum cele din ramura Philodendron care evapora o cantitate ft mare de apa si cotribuie astfel la umidificarea aerului.Fumatorilor le sunt recomandate plante precum ficus benjamina sau Chlorophytum comosum care dupa studiile Nasa au o fr mare capacitate de filtrare a substantelor nocive din aer.

Pe langa aceste beneficii, cercetatorii au descoperit ca plantele au un efect benefic si asupra psihicului uman prin intermediul culorilor florilor sau frunzelor.In special in lunile de iarna efectul psihologic este ft crescut.Printre cele mai iubite plante ce infloresc iarna se numara specii de azalea cu originea in Japonia sau China (Rhododendron simsli).Aceste specii de azalee sunt caracterizate de o tulpina lemnoasa ce le confera un aspect de arbore, neobisnuit la plantele de camera.Coloritul florilor  acestora este ft viu in nuantele: violet, roz, rosu, alb sau portocaliu.Azaleele sunt comercializate intre lunile Septembrie - Aprilie.La fel de apreciate sunt speciile de orhidee cu originea in padurile din sud estul Asiei care castiga de la an la an tot mai multi prieteni.La iubitele orhidee este de remarcat faptul ca acestea nu pot fi plantate in pamant pt flori necesitand o ingrijire speciala in acest sens.In natura orhideele procura cele mai importante substante nutritive din aer si apa ploilor.Cand sunt cultivate in apartament pamantul acestora este compus din scoarta de copac, polistiren si substante nutritive, amestecul acestora avand ca scop trecerea aerului printer radacini.Trebuie avut in vedere faptul ca la 2-3 ani trebuie schimbat pamantul, in acest scop folosindu-se pamant special de orhidee.

Alte plante de camera foarte apreciate sunt soiurile de Amaryllis si Camelie indicate in special pt pervazul ferestrelor.Ambele plante infloresc cu flori mari cu un colorit intens in rosu sau alb.Pe langa acestea exista si soiuri apartinand aceleasi specii cu un colorit diferit al frunzelor.Amaryllis si Kamelis nu reprezinta plante destinate incepatorilor deoarece necesita cunostinte si ingrijire in punctele: pamant, fertilizare, udare si lumina.

CITESTE - Plante de camera

ALBĂSTRELE Centaurea cyanus

ALBĂSTRELE-Centaurea cyanus Fam. Compositae.Denumiri populare: buruiană-mnerie, clopoţel,  corcobeţică, corobăţica-albastră, dioc, droc, floare de grâu, floare- mnerie, floarea-paiului, floare-vânătă, ghioc, iarba-frigurilor, măturică, potroacă, slăvoc, tătăişă, vânătă, vineţea, vineţele.În tradiţia populară: la tăieturi se puneau flori crude, fiind un leac la îndemână, în timpul secerişului.Cu decoctul din flori se făceau spălături pentru dureri de ochi. Se credea în unele zone, că fiertura de albăstrele vindecă totdeauna ochii albaştri.Se plămădea în vin sau bere pentru cei care nu puteau urina, iar pisată se lua ca purgativ.Ceaiul se folosea pentru răceli şi boli de piept. La Măguri, se făceau cu ea abureli contra frigurilor.Se mai folosea contra bolilor de piele fiertura din rădăcini, iar ceaiul din flori contra bolilor de rinichi.Compoziţie chimică: conţine mici cantităţi de alcaloizi, hidrocarburi şi substanţe terpenoide. Florile conţin tanin, glucozid: centaurina, pigment antocianic: cianina, cicorina, antocianide, mucilagii, săruri de potasiu şi magneziu, substanţe amare.Acţiune farmaceutică: astringent, antidiareic, creşte diureza, calmantSe poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale şi ale vezicii urinare, afecţiuni oculare, anorexie, atonie musculară, boli de piept, bronşite, boli intestinale (reface flora intestinală), calmant în iritaţii oculare, conjunctivite, creşte diureza, constipaţie, colici intestinale şi stomacale la sugari, cearcăne, diaree, dispepsie, disurie, eczeme zemuinde, eczeme pruriginoase, furunculoza pleoapelor, galactagog (creşte cantitatea de lapte la femeile care alăptează), hemoroizi, infecţii intestinale, indigestii, iritaţii oculare, înroşirea pleoapelor, ihtioză, pleoape căzute, psoriazis, rinichi, răceli, tăieturi, uscăciunea tegumentelor, ulceraţii supurate.Preparare: o linguriţă de flori se va pune la 200 ml apă clocotită. Se va acoperi pentru 10 minute după care se strecoară. Se bea călduţ înainte de mesele principale-Florile proaspete se pot folosi zdrobite pe o bucată de lemn, apoi se vor aplica sub formă de cataplasme în cazurile în care se folosesc extern. Intern se va lua din această pastă câte o linguriţă de 3 ori pe zi în afecţiunile de mai sus.-Extern se poate pune tot din ceaiul de mai sus cataplasme sau comprese.Tot din flori proaspete sau uscate se poate face tinctură. Pentru aceasta se vor pune 50 g de flori mărunţite la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se vor ţine într-un recipient închis timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. După 15 zile se strecoară şi se va pune în recipiente mai mici la rece.Se va face o cură cu această tinctură, la 1 litru de apă, se vor pune doar 10 ml de tinctură. Se agită apoi se va folosi extern, la răni sau intern se va bea în loc de apă de băut.Se mai poate lua intern câte o linguriţă diluată în apă de 3 ori pe zi.-Praf: se va face praf din plantă uscată care se va măcina cu râşniţa de cafea. Se va lua un vârf de cuţit, până la o linguriţă de praf o dată şi se va lua de 3 ori. Se ţine sub limbă timp de 10 minute după care se înghite cu puţină apă.

Reţete combinate:

Boli de piept: se poate face ceai de albăstrele împreună cu: pătlagină, nalbă, lichen de islanda, brad. Una din ele sau mai multe pentru că vor avea un efect mai puternic.

Boli intestinale: pe lângă ceaiul de albăstrele se recomandă consumarea şi a iaurtului, iar în cazul diareei se va face un ceai de albăstrele cu frunze de afin.

Constipaţie: se pot combina albăstrelele cu aloe caz în care dă rezultate absolut uimitoare. Se vor face pentru aceasta 2 ceaiuri, unul dimineaţa şi unul seara. Se poate lua şi tinctură cu aloe. 

Eczeme zemuinde: praf de albăstrele în combinaţie cu praf de aloe 1\1 aplicat local. La aceste afecţiuni cel mai bun rezultat se obţine dacă se va spăla local cu soluţie din 10 ml tinctură de arnică la 1 litru de apă.

Eczeme pruriginoase: se va amesteca cu ceai şi suc de lămâie la o cană de ceai de albăstrele.

Galactagog: ceai de albăstrele împreună cu fenicul (măcinat) 1\1, 2 linguriţe din amestec la 500 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Ihtioză: se amestecă ceai de albăstrele cu făină de in 1\1 şi se aplică local timp de 8-12 ore, după care se va spăla şi se unge local cu ulei de măsline. La fel se va proceda în psoriazis şi la uscăciunea tegumentelor. Este un tratament de durată, dar uşor şi dă bune rezultate. Se pot adăuga şi comprese cu zer.

CITESTE - ALBĂSTRELE Centaurea cyanus

AI-Allium rotundum Allium victorialis

AI-Allium rotundum Allium victorialis Fam. Liliacee. Denumiri populare: ai de munte, ai de pădure, leurdă, usturoi sălbatec,În tradiţia populară: se folosea în medicina populară ca şi usturoiul cultivat. Fibrele bulbului se aplicau pe răni pentru a opri hemoragia. Se folosea ca diuretic, antiscorbutic şi afrodiziac.Vezi tratamentele la usturoi cu care se aseamănă la efecte foarte bine.

 

CITESTE - AI-Allium rotundum Allium victorialis

AGRIŞ-Ribes grosularia

AGRIŞ-Ribes grosularia Fam Saxifragaceae.Denumiri populare: coacăzÎn tradiţia populară: se folosesc în alimentaţie, preparându-se cu ele sosuri şi supe.Compoziţia chimică a fructelor de agriş: acid citric, acid malic, acid tartric, celuloză, calciu, fier, fosfor, pectine, potasiu, sodiu, substanţe grase, zaharuri. Vitaminele A, B1, B2, C, P, săruri minerale.Se pot folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, artritism, astenii, atonie digestivă, constipaţie, convalescenţă, gută, hidropizie, hipertensiune, litiaze, inflamarea căilor urinare, obezitate, remineralizare, reumatism.Administrare: în toate cazurile se pot consuma fructe proaspete câte 100- 500 g la fiecare masă. Acei care doresc să slăbească sau care doresc să-şi dezintoxice organismul, vor putea face o cură de fructe, caz în care se va consuma într-o zi doar fructe din acestea fără nimic altceva. Este util apoi să se continue cu  câte 100- 500 g la masă împreună cu alte alimente şi o dată pe săptămână să se consume doar aceste fructe în acea zi. Cei care au gută le ajută foarte mult această cură. Este un mijloc rapid de redresare a organismului.Se pot de asemenea folosi sub formă de suc (vezi cartea cu sucurile de legume şi fructe) Este unul din fructele cu care se poate face cel mai rapid dezintoxicarea în primăvară.În afecţiunile hepatice în afară de consumul fructelor se mai poate adăuga o serie de ceaiuri din: armurariu, anghinare, rostopască- din acestea se vor consuma câte 2 ceaiuri pe zi, unul dimineaţa şi unul seara.

CITESTE - AGRIŞ-Ribes grosularia

AGLICEI

AGLICEI-Primula acaulis Fam.Primulacee.În tradiţia populară: se folosea ca şi ciuboţica cucului în afecţiunile căilor respiratorii. Se prepară şi se indică la aceleaşi afecţiuni însă cu efect puţin mai slab faţă de ciuboţica cucului.Acţiune farmaceutică: aceleaşi ca şi ciuboţica cucului.Se indică la afecţiunile la care se indică şi Ciuboţica cucului.

CITESTE - AGLICEI

AGLICĂ

Filipendula hexapetala Fam. Rosaceae.

Denumiri populare: teişor

În tradiţia populară: în podişul Târnavelor, din rădăcinile uscate, pisate, cernute şi amestecate cu untură se făcea o alifie pentru eczeme.

Florile se întrebuinţau la prepararea apei de obraz şi pentru creşterea părului.

În Munţii Apuseni, din tulpinile uscate se făcea un ceai contra diareei.

Rădăcinile se plămădeau în vinars, din care se lua câte un păhărel, dimineaţa.

În satele din jurul Careilor, fiertura plantei se lua contra constipaţiei şi a durerilor de stomac.

Ceaiul din flori se bea contra tusei, nădufului şi vărsăturilor de sânge

Rădăcina plămădită în rachiu se dădea femeilor, care aveau dureri după naştere şi bărbaţilor, care aveau dureri şi umflături de testicule.

 Compoziţie chimică: conţin amidon şi tanin.

  Preparare: se foloseşte rădăcina. 2 linguriţe de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml apă. Se va fierbe apoi timp de 5 minute, după care se strecoară. Se pot consuma până la 3 ceaiuri pe zi.

Se foloseşte la următoarele afecţiuni: astm, diaree, dizenterie, hemoragii, hemoroizi, răni.

CITESTE - AGLICĂ

LAURUL

LAURULSacrament pentru proiecţie astrală

 Familia : Solanaceae (Familia zârnei sau cartofului).

Denumire botanică : Datura stramonium

Sinonime : Buruiana lui Jimson, mărul diavolului, buruiana puturoasă, buruiana lui Jamestown iarba diavolului, trompeta-îngerului, trompeta lui Garbriel*.

Localizare geografică : Originară din sud-vestul Statelor Unite, Mexic, America Centrală, India şi Asia.

Habitat : Zone cu sol nisipos; şesuri; păşuni deschise, semiuscate, depresionare; marginea drumului.

Descriere botanică : O plantă anuală obişnuită care se întinde liber, atingând înălţimea de 7,6 cm (?????). Are o rădăcină alburie lungă şi groasă, cu multe fibre. Tulpina este netedă, dreaptă şi bifurcat ramificată. Frunzele, mari şi în colţuri, lungi de 10 – 15 cm, cu margini dinţate şi aspre, cresc alternativ pe ramificaţii. Florile sunt mari, lungi de 7,5 cm, închise în caliciu, în formă de pâlnie şi umflate în partea de jos. Partea de sus a florii, corola, este de un alb curat şi pe jumătate deschisă, cu şase segmente striate şi ascuţite în vârf.

ISTORIC

Numele datura provine din vechile nume arabe ca datora sau tatorah. Scrierile sanscrite vechi le numesc dhurstura sau unmata. Numele de „buruiana lui Jimson” provine din oraşul Jamestown, Virginia, unde un colonist a găsit datura lângă o grămadă de gunoi descărcată de vapoare lângă docuri.

În India, „femeile de lume” foloseau „pastile ameţitoare” (D. metel) ca să-şi ameţească şi să-şi jefuiască clienţii. Datura este un narcotic foarte puternic.

Textele chinezeşti antice despre plantele medicinale spun că, dacă se culeg cantităţi egale din Datura şi Cannabis sativa (cânepă indiană) în luna a şaptea şi a opta, se usucă la umbră, se pulverizează şi se beau cu vin, substanţa băută produce o anestezie narcotică atât de puternică, încât operaţiile şi cauterizările sunt puţin sau deloc dureroase.

În tribul Algoquians din estul Americii de Nord se prepară o băutură din datura – wysoccan – pentru tinerii iniţiaţi să devină bărbaţi. Ei trec printr-un fel de nebunie violentă douăzeci de zile, uitând complet viaţa lor anterioară. Când îşi revin, intră în maturitate, nemaiamintindu-şi că au fost copii vreodată.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ

Componentul activ principal este scopolamina (hioscina). Alţi alcaloizi sunt atropina, mandragorina şi alcaloizii tropani. Toţi sunt sedativi parasimpatici.

EFECTE PRIMARE

Sedativ parasimpatic. Halucinogen şi hipnotic. Un hipnotic scade activitatea alfoidă şi alfa spinală, ceea ce nu permite somnul adânc, deşi menţine tiparele creierului în stadiile când au loc visele.

MOD DE PREPARARE

Frunzele se fumează („fumul mic” al lui Don Juan). Se poate adăuga şi Cannabis sativa. Doza trebuie să fie mai mică de două grame, fumate mai rar decât o dată pe săptămână.

FOLOSIRE RITUALĂ

În 1685, Porta scria în cartea lui Natural Magick (Magia naturală) că o băutură conţinând nebunariţă, mătrăgună şi stromonium era băută pentru a face omul să se comporte ca un animal sălbatic – probabil una din sursele licantropiei.

Unguentul folosit de vrăjitoarele care zburau noaptea se prepara, după tradiţie, fierbând grăsime de animal sau chiar de copil în suc proaspăt de stromonium, omag, cinci-degete şi mătrăgună. Se adăuga funingine ca să înnegrească amestecul cu care vrăjitoarele se frecau pe tot corpul. Uneori foloseau coada măturii ca să se ungă în vagin. Vrăjitoarea deja halucina şi trăia „zborul pe coada de mătură spre sabbath”. Este un exemplu clasic de proiecţie astrală.

Pentru a controla astfel de proecţii astrale, se recomandă postitul cu o zi înainte de experiment. În cameră e necesar să nu pătrundă sunete sau alte elemente ce distrag atenţia : telefon, musafiri etc. Se fumează două porţii de datură, aproximativ un gram fiecare. Apoi se aşteaptă să apară efectele. Efecte descrise în Journeys Aut of the Body (Călătorii în afara corpului) de Robert Monroe.

ATENŢIE ! Datura poate fi dăunătoare inimii din cauza tropanelor. Se dezvoltă o toleranţă la tropane în sistemul parasimpatic, astfel că va trebui mărită cantitatea de datură pentru aceleaşi efecte. Asta nu este valabil în ceea ce priveşte inima, se poate ajunge la afecţiuni serioase. De aceea acest tropan şi altele înrudite nu trebuie consumate. Sunt extrem de toxice.

CITESTE - LAURUL

CIUPERCI PSILOCIBE

CIUPERCI PSILOCIBE.Sacrament pentru ritualuri de magie sexuală, sărbători ale dragostei şi profeţii

 Familia : Agaricaceae (Familia pălăriei-şarpelui)

Denumire botanică :

1.      Psilocybe baeocystis

2.      P. cyanescens

3.      P. pelliculosa

4.      P. semilanceata

5.      P. strictipes

                Sinonime :

1.      Ciuperca magică

2.      Strophana

3.      Scaunul-spiriduşului

4.      Boneta-libertăţii

5.      Boneta-fermierului

Localizare geografică : America de Nord şi de Sud (din abundenţă). S-au descoperit recent în Noua Zeelandă şi China.

Habitat :

1.      Păşuni deschise sau lângă plante perene, mai ales lângă conifere în păduri.

2.      În grupuri, printre frunze în păduri, pajişti şi trunchiuri putrede

3.      Aranjate în ciorchine pe resturi de copaci sau humus, în sau lângă păduri de conifere

4.      Grupuri mari în iarbă înaltă, păşuni pe lângă drum (niciodată în gunoaie); terenuri de golf.

5.      Păduri de conifere sau mixte; pe pământ sau pe trunchiuri putrezite.

Descriere botanică :

Psilocybe baeocystis

Pălăria : Lată de 1,20 – 5 cm, turtită, rotunjită, conică, având margini curbate spre interior când e tânără, cu vremea întinse, devenind plate şi ondulate la maturitate. Are culoare măsliniu-închis spre galben, cu o nuanţă verzuie pe margine (care apare cu timpul). Lipicioasă dacă e udă, din cauza unui strat separabil subţire şi gelatinos. Are o mică protuberanţă în centru, arămie spre maro când se usucă. Ciuperca Naematoloma are pălăria galbenă şi trebui evitată.

Lamelele : Aproape toată lăţimea lamelei este ataşată de tulpină. Suprafeţele sunt brun-închis sau gri cu nuanţă roşu-închis, primind culoarea levănţicăi pe măsură ce creşte ciuperca. Specia Agaricus are lamelele libere, deşi forma sporilor este asemănătoare.

Sporii : 10 – 13,3 microni pe 6,3 – 7 microni. Cilindrici, roşu-închis sau gri de levănţică. Galerina, o ciupercă otrăvitoare similară ca aspect, are spori maro. Omphalia are spori albi.

Tulpina : Înaltă de 5 –7 cm şi groasă de 0,15 – 0,30 cm. Fibroasă, se îndoaie uşor; are membrană.

Miezul : Al tulpinii este maro, al pălăriei galben, dar nu mai deschis decât la suprafaţă. Fără miros sau gust, cu pete verzi.

Sezon : Sfârşitul lui iulie până în februarie (în ierni blânde).

Notă : Această specie conţine cantităţi mari de psilocibin. De asemenea, este singura specie cunoscută ce conţine baeocistin şi norbaeocistin, reprezentând fazele iniţiale în formarea psilocibinului. Activitatea fiziologică nu a fost determinată încă. Consider că această specie este cea mai puternică psilocibă locală.

            Psilocybe cyanescens

Pălăria : Lată de 2 –7,6 cm. Turtită, rotunjită, conică la început, convexă şi în mijloc cu o protuberanţă ce se dezvoltă cu timpul. Are culoare castanie când e udă.

Lamelele : Despărţite larg, cu suprafeţe de culoare umbra şi margini pale. Suprafeţele devin roşu-închis spre negru, maro-roşcat fumuriu pe măsură ce sporii se maturizează.

Sporii : 9 – 12 microni pe 5,5 – 8,3 microni şi 5 – 7,7 microni. Distincţi şi cu pereţi groşi. Roşu-închis spre marp. La P. cubensis sunt mai închişi la culoare.

Tulpina : Înaltă de 6 – 10 cm şi groasă de 0,63 – 0,7 cm. Rigidă, cu baza lărgită şi deseori curbată, acoperită cu fibre mătăsoase. În general este alburie. Membrana este subţire şi albă ca zăpada lângă pălărie.

Miezul : Alb, cu pete albastre când e lovit sau uscat. Fără miros, dar cu gust similar porumbului proaspăt. Un gram din această specie uscată dă aproximativ 2 mg de psilocibin. Foarte puternic.

Sezonul : Sfârşit de iulie până la sfârşitul lui septembrie.

Notă : Mai există cel puţin alte două specii asemănătoare cu P. cyanescens, care încă nu au fost identificate şi denumite ştiinţific.

Psilocybe peliculosa

Pălăria : Lată de 0,8 – 2,06 cm, înaltă cel puţin cât jumătate din lăţime. Rotundă, turtită, conică şi cu marginea dreaptă (cu vremea în formă de clopot) şi maro-gălbui spre măsliniu când e tânără. Cu timpul culoarea păleşte şi dă în galben-maroniu deschis, cu nuanţă gri-verzui. Când e udă e lipicioasă din cauza membranei gelatinoase (translucidă, cu linii radiale dinspre margine când se udă).

Lamelele : Aropiate şi unite cu tulpina. Se distanţează cu timpul. Marginile sunt aproape albe, exteriorul roşu-închis spre maroniu, până când culoarea se închide din cauza sporilor.

Sporii : 9,3 – 13 microni pe 5- 7 microni. Pori distincţi, fini, cilindrici spre elipsoidali. Culoarea roşu-maroniu.

Tulpina : Înaltă de 5,8 – 8 cm şi groasă de 0,15 la vârf. Acoperită de fibre mătăsoase, maronii în partea inferioară. Devine maro-închis cu timpul. Partea superioară este acoperită cu o secreţie păroasă. Membrana lipseşte de obicei. Baza tulpinii este mai mare.

Miezul : Pălărie subţire şi pliantă, tulpină tare. Devine albastru dacă este lovit. Uşor miros de mucegai.

Sezon : Sfârşitul lui august până în ianuarie.

Notă : Deşi este o varietate mică, nu trebuie evitată. P. mexicana, cea mai apreciată dintre speciile mexicane, este şi mai mică.

Psilocybe strictipes

Pălăria : Lată de 2 – 4 cm. Formă de clopot, convexă, când e tânără. Cu timpul se lăţeşte şi are margini ondulate. Culoarea este maro-gălbui şters spre maro-măsliniu. Se deschide spre roşu în mijloc şi aproape alb spre margini. Cu vremea primeşte o nuanţă spălăcită peste tot. Apare o peliculă gelatinoasă când e udă. Pete verzi.

Lamelele : Apropiate, cu trei rânduri de lamele parţiale lipite de tulpină. La exterior sunt albe, dar devin maro-ciocolatiu de la spori.

Sporii : 9 – 12 microni pe 5,5 la 6,5 microni. Fini, cu pori, de culoare maro-purpuriu.

Tulpina : Înaltă de 4 – 13 cm şi groasă de 0,19 – 0,3 cm. Dreaptă, cu măduvă maro spălăcită. Exteriorul este aproape alb din cauza fibrelor presate adânc. Apar pete maronii acolo unde sunt date jos fibrele.

Interiorul : Pălăria are aceeaşi culoare ca la exterior, prăfuită, maronie, cu stratul dinspre tulpină sfărâmicios. Fără miros, cu gust ce nu înţeapă. Pete verzi-albăstrui.

Sezon : Sfârşitul lui septembrie până în noiembrie.

Notă : Această varietate este foarte asemănătoare cu P. baeocystis, dar are tulpina mai înaltă.

            Pentru o descriere completă a tuturor ciupercilor halucinogene, vezi Magickal Mushroom Handbook (Manualul ciupercilor magice) de R.A. Miller şi David Tatelman (se găseşte la compania Beltane, 2311 N. 45th, Seattle, Washington 98103).

            ISTORIC

R. Gordon Washington a adus mărturii despre adorarea ciupercii, datând din anul 300 înainte de Cristos. În Guatemala s-au descoperit desene de ciuperci pe piatră datând din anul 1000 înainte de Cristos. Unele descriu o femeie tânără stând sub o ciupercă. Deşi înainte s-a crezut că desenele au legătură cu un anumit tip de cult falic (din cauza formei specifice), acum sunt asociate cu vechile ritualuri ale ciupercilor.

Fără îndoială, ciupercile se consumau în cadrul ritualurilor în majoritatea zonelor din America Centrală din timpuri străvechi, dar singurul trib despre care se ştie cu exactitate că folosea teonacatl („carnea zeilor”) este Chichimecas. Astăzi în Oaxaca sunt şase triburi ce consumă ciuperci sacre: Mazatec, Chimantec, Chatino, Zapotec, Mixtec şi Mije. Alte triburi sunt în Mexic, Tarascan în Michoacau şi Otomis în Puebla.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ

Toate ciupercile psilocibe conţin alcaloizii halucinogeni psilocibin şi psilocin.

Aşa cum am specificat în nota de la P. baeocystis, această varietate conţine baeocistin şi norbaeocistin. Se crede că aceşti alcaloizi intervin în sistemul respirator, deci se recomandă să fie consumaţi cu precauţiune.

EFECTE PRIMARE

Halucinaţii colorate, relaxarea muşchilor, ilaritate, incapacitatea de concentrare, percepţie alterată a timpului şi spaţiului şi sentimentul de izolare totală de mediu. Se resimte o slăbiciune la o oră, o oră şi jumătate după consumarea ciupercii. Experienţa totală durează şase ore.

MOD DE PREPARARE

Nu există un mod anume de preparare, decât îndepărtarea impurităţilor şi a prafului de pe ciuperci. Ele nu trebuie puse în pungi de plastic nici ţinute la congelator. Pentru a fi păstrate, singura metodă corectă este să fie legate cu o sfoară de tulpină şi atâtnate cu pălăria în jos, pentru a le usca la aer.

Odată ce s-au uscat complet, pot fi pisate şi puse într-o pungă în care să poată „respira”. Mai eficace sunt cele pisate şi amestecate în lichiorul preferat. La o temperatură de peste 70 °C se distruge psilocinul. Cu alte cuvinte, spaghetele sunt bune doar dacă ciupercile se adaugă în sos în ultimul moment.

FOLOSIRE RITUALĂ

Magie sexuală : Sexul a apărut prima dată în ritualurile magice tradiţionale din vest, începând cu Ordo Templi Orientis (O.T.O.), un ordin masonic din Germania, vechi de 800 de ani. Membrii lui au studiat tradiţiile hinduse ale Tantrei şi au descoperit că energia conţinută în aceste ritualuri era mai mare decât orice altă tehnică ştiută. La începutul secolului, Aleister Crowley a devenit noul Conducător din Exterior al ordinului (CEO) şi a rescris ritualurile în scopul unei aplicări mai moderne. Pentru a avea o imagine clară a tehnicii folosite, se recomandă ca discipolul să citească mai întâi capitolul 16 din The Tree of Life (Pomul vieţii) de Israel Regardie şi apoi paginile 82-86 din Liber Aleph, The Book of Wisdom or Folly (Liber Aleph, Cartea înţelepciunii sau nebuniei) de Aleister Crowley. La pagina 86 este descrisă „Liturghia Sfâtului Duh” :

de Formula Tota

în formula completă

Iată deci Ordinea tuturor Activităţilor tale Magice.

Prima : ai să-ţi găseşti Adevărata Voinţă, aşa cum deja te-am învăţat, şi deci acel Mugur care e scopul acestei activităţi.

A doua : fă din acest Mugur-de-Voinţă o fiinţă, căutând-o sau plăsmuind-o, dâdu-i nume după Sfânta Qabalah şi Legea Adevărului, nesupusă greşelii.

A treia : purifică-te şi consacră-te acestei Fiinţe, gândindu-te numai la ea şi uitând orice altceva. Această pregătire să se petreacă în fiecare zi a Vieţii tale. Ia aminte : pregăteşte un Copil Nou după fiecare naştere.

A patra : fă o Invocaţie directă şi specială în timpul Liturghiei, înainte de Introitus, închipuind o imagine clară a copilului şi oferind Dreptul Încarnării.

A cincea : săvârşeşte Liturghia, fără să laşi Ipiklesis la o parte, şi să fie un Inel de Aur de logodnă la Căsătoria Leului tău cu Vulturul tău.

A şasea : la Primirea Euharistiei primeşte acest Copil, eliberându-ţi conştiinţa în el, până ce el te pătrunde cu totul.

Acum fă asta mereu, pentru că prin repetiţie se iveşte şi puterea şi îndemânarea ta, iar efectul le adună la un loc, dacă nu îl laşi să se piardă cu vremea care trece.

O să prezint acum în termeni mai simpli cum se aplică formula de mai sus în magia sexuală.

1.    Descoperă-ţi adevărate voinţă. Care este scopul activităţii ? Sau poate vrei să se petreacă ceva anume etc.

2.    Dă-i un „nume” – la fel ca unei fiinţe, unei entităţi cu personalitate proprie. Poate chiar acea dorinţă de a schimba un obicei. Dacă este aşa, priveşte schimbarea nou sugerată ca pe o nouă entitate, o persoană diferită. Aceasta este esenţa scopului.

3.    Purifică şi consacră fiinţa nouă. Este momentul în care tu şi partenerul tău daţi naştere dorinţei – preludiul – fiecare amintindu-i mereu celuilalt de scopul activităţii. Acesta este mugurele voinţei.

4.    Întruchipează imaginea acestui mugur de voinţă într-un copil (un copil magic). Odată cu ivirea lui, amândoi începeţi să îl redefiniţi. Termenul putrivit este sinergie : crearea de noi informaţii adăugate şi suplimentate intenţiei iniţiale. Este Invocaţia. Începeţi să trăiţi ceea ce creaţi. Pentru vizualizare, Leul Roşu este sperma, iar Vulturul Alb este menstra.

5.    Faceţi o legătură cu inelul de aur. Este punctul culminant. Leul Roşu devine Leul Alb iat Vulturul Alb Devine Vulturul Roşu.

6.    Luaţi euharistia şi fiţi conştienţi că nici o altă energie nu este necesară. După punctul culminant, atât bărbatul cât şi femeia trebuie să consume sperma şi menstra. În termeni chimici, euharistia este Piatra Filozofală.

Repetarea gândului şi actului duce la putere şi îndemânare.

Notă : Gândul din momentul climaxului sexual chiar se petrece ! (Acesta este secretul masonic) Trebuie ştiut că în acest ritual se consumă numai un număr impar de ciuperci, niciodată un număr par.

Sărbătoarea mexicană a dragostei : Fiecare persoană adultă mănâncă 4, 5, 6 sau 13 perechi de ciuperci şi îşi trăieşte propriul extaz interior, împărtăşindu-şi sentimentul de dragoste frăţească cu ceilalţi. Curandero cântă sau dansează din când în când pe parcursul ritualului.

Ritualul mexican de profeţie : Înainte de ceremonial se serveşte de obicei o băutură cu ciocolată Femeile cântă, dansează şi bat din palme. Curandero adună porumb, pene de papagal, boabe de cacao, răşină de copal, tutun verde şi papirus. El posteşte de la prânzul zilei anterioare. De cinci zile s-a abţinut de la alcool, sex, carne şi sare. Va face la fel şi după ritual (altfel crede că riscă să înnebunească). La apusul soarelui se aprind lumânările de pe altar. Cei prezenţi se aşază pe podea. Se hotărăşte şi se clarifică despre ce anume se va profeţi. Apoi se consumă ciupercile perechi timp de o oră. Se pot mânca până la 14 perechi. Nimeni nu are voie să plece. Se păstrează liniştea. Curandero se freacă pe cap, pe stomac şi pe ceafă cu tutunul verde. Stinge lumânările şi la unu noaptea începe profeţia.

CITESTE - CIUPERCI PSILOCIBE