Bergamota sau portocalul amărui

Bergamota sau portocalul amărui(Citrus bergamia)

Bergamota are flori şi fructe aromate. Din coaja subţire şi netedă a copacului se extrage uleiul de bergamotă care se foloseşte la apa de colonie şi la ceaiurile Earl Grey.

Părţi folosite:florile şi fructele

Utilizări:bergamota este folosita pentru ritualurile de protecţie şi pentru bani. Adăugaţi în apa de baie pentru aceste scopuri, dacă aveţi ocazia să găsiţi flori naturale (uscate chiar). Există pe piaţă foarte multe versiuni de ulei sintetizate, însă nu ar trebui să le utilizaţi, aşa că fiţi atenţi la ce cumpăraţi.

Aromoterapie: muşcături de insecte, ulcere varicoase, răceală, gripă, febră, acnee, tensiune, răni, tuse, stres, ca şi antidepresiv, ca o alifie împotriva insectelor, în cazul cistitei, a bolilor infecţioase, flatulenţă, pierderea poftei de mâncare. Calităţile uleiului de bergamotă: răcoritor, calmant, sedativ, reglator, echilibrează, antidepresiv.

CITESTE - Bergamota sau portocalul amărui

Avocado

Avocado este un fruct de culoare verde, in forma de para ce creste in copacii din clima tropicala si subtropicala, 95% din productia mondiala provenind din California.

Avocado este util in controlul greutatii corporale, are o inalta densitate nutritionala, este sarac in colesterol si sodiu, si reprezinta o sursa importanta de antioxidanti, proteine si fibre. Are o aroma delicata, gust fin si poate fi servit in multe combinatii. In Romania se importa cei mai aromati hibrizi: Hass.

 Continut

Un fruct de talie medie contine 340 de calorii.

Avocado este bogat in acizi grasi nesaturati, usor digerabili, contine vitamine A, C, E, B6, B12, K, magneziu, fier, cupru si fibre. Contine de 2 ori mai mult potasiu decat banana.

Uleiul de avcado este un ulei usor, cu o delicata aroma care scoate in evidenta aromele alimentelor peste care este turnat in loc sa le domine, asa cum se intampla cu uleiul de masline sau alte tipuri de uleiuri.

Fructul avocado contine toti cei 9 aminoacizi esentiali pentru organism, desi nu toti in proportiile ideale.

Indicatii

Uleiul de avocado la fel ca si cel de masline este predominant nesaturat, o proprietate care ii confera mari beneficii asupra sanatatii. Scade nivelul colesterolului de proasta calitate (LDL) prin impiedicarea absorbtiei lui in sange.

Fructul de avocado aduce cateva avantaje persoanelor care doresc sa slabeasca:

-         grasimile nesaturate  sunt mai usor de digerat si de integrat de catre organism si cresc rata metabolismului bazal

-         continutul sau lipidic da o senzatie de satietate (plenitudine) ajutand astfel la reduderea consumului mare de alimente

-         bogatia de vitamine si minerale din fruct ii confera o valoare nutritive.Prin cei trei antioxidanti pe care ii contine (provitamina A, vitamina C si E), avocado ajuta organismul in lupta cu radicalii liberi ce intervin in apartia cancerului, bolilor cardiace si a altor afectiuni majore. Este de asemnea bogat in cupru si fier, doua minerale constituente ale enzimelor antioxidante. Nutritionistii recomanda sa completam nevoile organismului prin alimentatie si nu prin suplimente nutritionale din cutie. Prin continutul sau proteic, avocado este un aliment complet si foarte util mai ales pentru persoanele care nu consuma carne sau proteine de origine animala.

Continutul caloric si nutritiv ridicat al fructului il face un aliment optim pentru alimentatia copiilor.

 Mancand avocado puteti sa va protejati impotriva cancerului, bolilor de inima, artritei si cataractei.

Mod de consum

Fructul este bine sa fie cumparat inainte de a ajunge la faza de coacere cand este moale. Ideal este sa-l cumparam atunci cand are o consistenta tare dar nu foarte ferma – (daca il apasam usor - nu lasa urma). Se poate pastra la temperatura camerei 3-4 zile pana cand este suficient de moale pentru a lasa urma la o presiune usoara a degetului. Pentru a grabi coacerea se tine intr-o punga de hartie de culoare maro. Dupa ce s-a copt se pastreaza in frigider, nu mai mult de 2-3 zile.

Pentru a preveni oxidarea fructului taiat turnati suc de lamaie pe suprafata taiata si acoperiti-l cu folie de plastic. Puneti suc de lamaie si in pasta pe care o preparati ca sa-i pastrati culoarea vie Poate fi servit in salate, sub forma de pasta, ca garnitura, sos sau in supe.

In exemplu de sos delicios pentru salata se poate obtine amestecand suc proaspat de morcovi cu avocado.

CITESTE - Avocado

Broccoli

Broccoli este o leguma cunoscuta inca din timpul Imperiului Roman. Numele sau englez – broccoli – deriva din italianul brocco si din latinul bracchium – care inseamna brat sau ramura. Inrudita cu varza si conopida, broccoli este o sursa excelenta de vitamina A si C, fier si calciu, bogata in fibre si saraca in calorii. Este o leguma care ofera o nutritie exceptionala si ajuta la mentinerea unei vieti sanatoase si longevive.

Continut

½ cana = 25-30 calorii

Broccoli este o sursa excelenta de vitamina A, B2, acid folic si vitamina C (de 2 ori mai multa vitamina C decat intr-o portocala) si bogata in fier si potasiu. Este o leguma cu un continut crescut de calciu, aproape un echivalent al laptelui in alimentatie. Contine seleniu si compusi cu sulf, cu importante efecte antioxidante si anticancerigene.

Contine de asemenea un compus fitochimic (sulforaphane) care distruge o bacterie – Helicobacter pylori – raspunzatoare de aparitia gastritei si a ulcerelor gastrice. Acest compus impreuna cu altii – indoli – au proprietati importante anticancerigene utile in prevenirea cancerului de san, cancerului gastric, a melanomului malign, a leucemiilor. Studii recente (Sulforaphane Inhibits Human MCF-7 Mammary Cancer Cell Mitotic progression and Tubulin Polymerization , S.J.T. Jackson and K.W. Singletary, Sept.2004 – Journal of Nutrition) efectuate pe celule tumorale din cancerul de san au aratat ca sulforaphane opreste chiar inmultirea celulelor canceroase intervenind in stoparea diviziunii celulare. Sulforaphane este un compus care stimuleaza si enzimele de detoxifiere din ficat, ajutand la curatarea mai rapida a substantelor cancerigene din organism.

O alta proprietate interesanta a acestei legume consta in eliberarea, in momentul taierii, mestecarii sau digerarii, a unui compus cu sulf – sinigrin cu rol in inhibarea inmultirii celulelor tumorale si in inducerea apoptozei acestora (moartea celulara programata).

Prin continutul de antioxidanti din familia carotenoizilor broccoli intervine si in protectia ochiului, impiedicand formarea cataractei.

O cana de broccoli fiert contine 74 mg de calciu plus 123 mg de vitamina C care imbunatateste semnificativ absorbtia calciului, totul cu doar 44 calorii. Prin comparatie o portocala nu contine calciu, are 69 mg de vitamina C  si cu 50% mai multe calorii. Produsele lactate nu contin vitamina C dar contin grasimi saturate care sunt nocive pentru sistemul cardiovascular. Un pahar de lapte cu 2% grasimi contine 121 de calorii.

 Indicatii

¨        Are proprietati antioxidante care previn aparitia unor forme de cancer – cancer de san, de prostata, cancer gastric, melanom malign, leucemii.

¨       Continutul bogat in sulf are efecte benefice antivirale si antibiotice.

¨       Ajuta la vindecarea gastritelor cu Helicobacter pylori

¨       Cardioprotector, mentine controlul tensiunii arteriale

¨       Previne formarea cataractei

¨       Ajuta la intarirea oaselor si in osteoporoza prin continutul crescut in calciu

¨       Fortifica sistemul imun

Sulful din continut poate cauza flatulenta atunci cand se consuma sub forma gatita.

Atentie! – broccoli contine subtante goitrogene (pot induce formarea gusei – marirea tiroidei) care interfera cu functionarea tiroidei. Persoanele cu probleme tiroidiene existente sau netratate ar trebui sa evite consumarea acestei legume.

 Mod de consum

Alegeti capatanile cu cuiburi compacte si fara urme de lovituri sau taieturi, de culoare verde inchis, fara aspecte ingalbenite si – cel mai important -  neinflorite.

Puteti sa pastrati broccoli la frigider, fara sa o spalati in prealabil, intr-o punga de plastic inchisa ermetic dar pentru maxim 4 zile. Daca doriti sa o pastrati pe o perioada mai lunga de timp (luni de zile – chiar un an) atunci desfaceti buchetele, le puneti in apa clocotita si le fierbeti 3-4 minute; apoi le clatiti cu apa rece, le lasati sa se usuce si le impachetati in pungi ermetice la congelator.

Dintre toate metodele, gatirea la aburi este cea care pastreaza cel mai bine proprietatile nutritive ale acestei legume speciale. Gatirea la cuptorul cu microunde duce la pierderea a 80-90 % dintre compusii antioxidanti.

Cu cat este mai frageda si mai tanara  (neinflorita) cu atat continutul in substante benefice al acestei legume este mai mare (formele mature, inflorite,  contin de 10-100 de ori mai putini compusi fitochimici).

Consumati broccoli sub forma proaspata in salate sau cu sosuri. O puteti fierbe in aburi si sa o consumati cu cascaval ras sau cu un sos de branza sau sa o utilizati in diverse mancaruri.

 

CITESTE - Broccoli

Ceapa

Ceapa este un ingredient folosit de mii de ani in diverse preparate, la ora actuala fiind a doua cea mai importanta recolta in lume, dupa productia de rosii.

Ceapa este un aliment cu o valoare culinara si un potential curativ excelente. Antibiotic, antiinflamator, antiviral, anticancerigen, sunt 4 dintre cele mai importante proprietati ale cepei. Folosirea ei pe termen lung are rol protector asupra aparatului cardiovascular, respirator, impotriva cancerului de stomac si a diverselor infectii.

Continut

100 g = 38 kcal

Ceapa are un bogat continut in compusi cu sulf. Parte dintre acestia sunt responsabili de aroma si efectul iritativ al ochilor care produc lacrimarea. De asemenea unii dintre acesti compusi – tiosulfinati – au proprietati antimicrobiene. Contine vitamina C, E, B6, potasiu, fosfor si calciu.

 Indicatii

Ceapa are proprietati curative cunoscute inca din antichitate, fiind utilizata impotriva racelilor, astmului sau la alungarea insectelor. In medicina chineza, ceapa este folosita la tratamentul anginei, gripei, infectiilor bacteriene si tulburarilor de respiratie.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) considera ceapa utila in tratamentul lipsei de apetit si in ateroscleroza, in raceala, tuse, astm si bronsita.

Ceapa este eficienta impotriva multor microbi incluzand Bacillus subtilis, Salmonella si Escherichia coli.

Ceapa se cunoaste ca are efecte de scadere a spasmelor musculaturii bronsice. Un extract de ceapa s-a descoperit a scadea constrictia bronsica indusa de alergie la pacientii cu astm. Ceapa este si o sursa bogata de fructo-oligozaharide. Acesti compusi de zaharuri stimuleaza cresterea bifidobacteriilor necesare pentru sanatatea colonului si inhiba cresterea altor bacterii nocive din intestin. In plus scade riscul dezvoltarii de tumori colonice.

Pe sistemul cardiovascular, ceapa scade lipidele din sange (creste colesterolul „bun” – HDL coelsterol) si presiunea sangvina. Este bogata in flavonoizi, substante protective ale sistemului cardiovascular. De asemnea inhiba agregrarea trombocitelor ajutand la fluidifierea sangelui.

Studii efectuate in Statele Unite si Grecia pe consumatorii de ceapa au aratat ca rata de mortalitate prin cancer de stomac este de 2 ori mai scazuta la persoanele care consuma regulat ceapa si usturoi. Chinezii care consuma cantitati mari de ceapa si usturoi au un risc cu 40% mai scazut de cancer la stomac decat cei cu un aport mai redus.

Un rol importat este atribuit si scaderii glucozei in sange fiind un aliment recomandat persoanelor cu diabet. Un alt efect este cel diuretic, ceapa avand si proprietatea de a scoate excesul de apa din organism.

Desi ceapa este un aliment tolerat de majoritatea oamenilor, exista persoane la care cantitatea mare de ceapa consumata poate produce o iritatie gastrointestinala cu arsuri, senzatie de voma si diaree. Nu se recomanda utilizarea ei la persoanele cu aciditate gastrica sau cu o mucoasa gastrica sensibila la alimentatie. Poate produce de asemenea flatulenta. Nu se cunosc interactiuni cu medicamentele, cu exceptia celor anticoagulante.

Mod de consum.Ceapa este un aliment care nu ar trebui sa lipseasca de pe masa zilnica. Alba, rosie, galbena, sau verde, fiecare ceapa are o aroma unica si este benefica pentru sanatate. Poate fi mancata cruda, fiarta, coapta, prajita sau chiar uscata, in diverse preparate. Intotdeauna este cel mai bine sa fie consumata cruda, fiindca prepararea termica ii distruge proprietatile.

            Pentru persoanele cu stomac sensibil, ceapa se poate lasa la macerat in ulei de masline pe timpul noptii si apoi utilizata a doua zi in salate. Ceapa mai pote fi „inmuiata” daca o introducem pentru un timp intr-un recipient cu apa si suc de lamaie.

CITESTE - Ceapa

CIMBRUL

CIMBRUL.Satureja hortensis Fam Labiatae

În tradiţia populară: decoctul plantei se folosea contra durerilor de dinţi şi de stomac.

Ceaiul sau decoctul tulpinilor florifere se lua contra durerilor de piept, iar cu resturile se făceau oblojeli. Ceaiul din frunze se lua contra anemiei.

Istoric şi întrebuinţări: cimbrul de grădină este o specie aromatică ce conţine ulei volatil în întreaga plantă. Este originar din zona Mării Mediterane, unde este răspândit în flora spontană.

Zonele cele mai favorabile pentru cultură din ţara noastră sunt în Câmpia Bărăganului, Câmpia Burnazului şi Câmpia Olteniei.

Se utilizează în scopuri medicinale pentru stimularea poftei de mâncare, în tratamentul bronşitelor cronice şi al dispepsiilor, precum şi ca aromatizant şi condiment în industria alimentară.

Descriere: este o specie anuală, erbacee. Rădăcina este pivotantă, puternic ramificată, de 30-50cm lungime, lignificată la bază. Ramificaţiile sunt alterne, pubescente, cu nuanţă violacee.

Frunzele sunt lanceolate, sesile, glabre, situate opus pe tulpină.

Florile au corola bilobată, de culoare violacee cu diferite nuanţe, de la roz până la alb, şi caliciul fin zimţat. Sunt grupate câte 3-6 fiind situate spre vârful ramificaţiilor, la subsuoara frunzelor. Specia înfloreşte în lunile iunie, iulie.

Fructul este format din 4 nucule lucioase, de culoare brună, situate în caliciu persistent. Sămânţa este mică, ovală, cenuşie, cu o nuanţă verzuie.

Compoziţia chimică a părţilor aeriene: se foloseşte planta Herba Saturejae.

În herbă se găseşte ulei volatil, principiul activ, cu un conţinut de 0,3-2%. Componenţii principali din uleiul volatil sunt carvacrolul şi timolul. Pe lângă aceştia se află p-cimol, dipenten, fenolen.

S-au mai identificat acizi triterpenici, acizii oleanolic şi ursolic, acidul rozmarinic, care este depsida acidului cafeic şi acidul alfa hidroxidihidrocafeic. S-au mai decelat taninuri 4-8%, mucilagii, zaharuri, răşini, geta sitosterină.

Proprietăţi: Datorită uleiului volatil are acţiune stomahică, antiseptică, carminativă, expectorantă, astringentă şi cicatrizantă, antispasmodice, calmant, diuretic, expectorant şi vermifug. Stimulează evacuarea atât a toxinelor cât şi a secreţiilor interne fiind util chiar în amenoree. Ajută la expulzarea fătului în timpul naşterii. Tonic de excepţie înviorează întreg organismul şi-l revigorează. Distruge stafilococul şi streptococii. Ajută chiar şi celor care au cancer în diferite localizări. Carminativ, antiseptic, expectorant şi astringent.  Frunzele conţin substanţe cu proprietăţi antibacteriene şi antiseptice. Tinctura de cimbru aplicată pe coloana vertebrală dimineaţa şi seara în strat subţire, doar cât să intre în piele, ajută în cazul spondilozelor şi al reumatismului şi în multe cazuri chiar şi la paralizii. Ajută în toate afecţiunile respiratorii, enterocolite, sindrom dispeptic. Uleiul volatil din cimbru are acţiune calmantă asupra tusei, fiind un bun antiseptic şi antiinfecţios al căilor respiratorii.

Se foloseşte la următoarele afecţiuni: aerofagie, afecţiuni gastro-intestinale, afecţiuni respiratorii, albirea dinţilor, alcoolism, angoasă, anemie, anorexie, apoplexie, astenii, astmă bronşic, atrofie musculară, avort, balonări, băi pentru revigorare şi liniştire, beţie, boli de nervi, bronşite, cancer, candidoze, căderea părului, celulită, cistită, colită, constipaţie, convulsii, crampe menstruale, depresie, dureri de coloană, dureri ovariene, dureri reumatice, dureri sciatice, emfizem pulmonar, enterocolite, entorse, epilepsie, escare, febră, fermentaţii intestinale, ficat, gripă, guturai, halenă, hiperexcitabilitate, impotenţă, infecţii urinare, insomnie, înţepături de insecte, leucoree, menstre dureroase, migrene, naştere, nevralgii diverse atât intern cât şi extern, nevralgie facială, nevroze, nervozitate, oboseală cronică, paralizii, parazitoze intestinale, pediculoză, piodermite, pleurezie, răceli, răguşeli, răni, reumatism cu orice localizare, rinită, rino-sinuzită, scabie, scleroză în plăci, sindrom dispeptic, slăbiciunea copiilor, stări depresive, spondiloză cervicală sau lombară, stimularea ciclului menstrual, stres, ten seboreic, tuberculoză, tulburări menstruale, tuse astmatică, tuse convulsivă, tuse spastică, ulcer duodenal, ulceraţii purulente inflamate.

A nu se uita faptul că distruge stafilococul şi streptococul, fără nici un efect secundar nedorit, dar şi mulţi alţi paraziţi.

Această plantă este denumită antibioticul săracului, pentru că are în componenţa sa thimol care este un foarte bun antibiotic.

Combate infecţiile intestinale, inflamaţiile şi poate fi folosit cu mare succes în mult mai multe afecţiuni, decât cele menţionate.

Mod de folosire:

-2 linguriţe de plantă mărunţită se toarnă în 250 ml apă clocotită. Se acopere timp de 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Dacă se îndulceşte cu mai multă miere este foarte util să fie folosit de cei care au ameţeli după băutură, pentru că îşi revin foarte repede.

-Decoct din 2 linguri de plantă fiartă timp de 5 minute, apoi strecurat se va folosi extern la spălături vaginale sau gargară, comprese pe ochi, răni, etc. Diverse afecţiuni la ficat la care se cere o evacuare a conţinutului biliar mai rapidă şi totodată un puternic antibiotic- este un antibiotic natural care nu dă nici o reacţie adversă. Se consumă 2-3 căni pe zi. Ajută chiar şi în cazul naşterilor mai dificile ajutând la expulzarea fătului mai rapid.

-Tinctură- se va putea face din 50 g de plantă mărunţită, pusă într-o sticlă cu capac ermetic. Peste ea se va pune alcool alimentar de 70˚. Se închide ermetic şi se păstrează 15 zile, timp în care se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară după acest timp. Se va lua câte 10 picături- 1 linguriţă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mesele principale. Este foarte utilă în special pentru ceai care doresc să se lase de patima beţiei. Se introduce treptat în alcoolul care se consumă de obicei.

Se poate face şi cu spirt medicinal în cazul în care se foloseşte extern. Se foloseşte mai ales la paralizii, reumatism cu orice localizare, scleroză, sau chiar diferite răni.

La înţepături de albine sau alte insecte se freacă local cu frunze proaspete sau cu tinctură se tamponează local.

Se foloseşte de asemenea la diferite preparate culinare pentru aroma sa, în fripturi, salate, etc.

Se amestecă praf de cimbru cu praf de cărbune şi se freacă dinţi pentru a se albii. Se face de 3 ori pe zi şi în foarte scurt timp veţi avea dinţi foarte albi.

Baie: 100g plantă mărunţită (tulpină şi rădăcină) se pune la 5 litri de apă şi se fierbe timp de 15 minute, apoi se strecoară în cadă. Restul se complectează cu apă la temperatura care convine. Se stă în apa aceasta pentru 30 minute (cei care sufere de inimă nu pot face această procedură). Este indicată în toate afecţiunile, inclusiv paralizie.

Pernă de plante. Se pun flori şi tulpini proaspete într-un săculeţ de pânză care se aplică pe locurile cu diferite dureri. Se ţine până la trecerea durerii

Ulei: se pune într-o sticlă plantă proaspătă mărunţită. Se aşează în sticlă plină, însă fără să fie îndesate. Peste acestea se pune ulei (preferabil de măsline su orice ulei vegetal). Se ţine la soare pentru 4 săptămâni, apoi se strecoară. Se poate folosi la entorse, paralizii, etc.

CITESTE - CIMBRUL

Trandafirul chinezesc,ingrijire

La Hibiscus (Trandafirul chinezesc) temperatura optima pentru inflorire este de 18-20 grade Celsius. Iarna temperatura nu trebuie sa scada sub 10 grade Celsius. Inflorirea e conditionata de lumina. Planta are nevoie de lumina multa pentru formarea bobocilor. Vara trebuie totusi ferita de insolatia puternica si de temperaturi foarte mari.
Apa se administreaza cu moderatie (mai mult vara). Daca aerul e foarte uscat, vara, dimneata sau seara trebuie pulverizate frunzele cu apa. Substratul trebuie sa fie foarte afanat si hranitor (1 parte pamant de gradina + 2 parti turba fibroasa sau pamant de frunze + 1 parte nisip) sau un pamant amestec de la florarie (dar nu turba curata). Daca solul nu are suficienta hrana si nu poate fi reimprospatat, i se pot administra solutii nutritive pentru plantele cu flori ( in lunile martie-septembrie).
Taierile de formare a coroanei se pot face primavara si toamna. Daca se fac foarte scurt e posibil ca in anul urmator sa nu mai infloreasca. Cand se realizeaza taierea se indeparteaza in primul rand ramificatiile batrane si lipsite de frunze, apoi toate celelalte ramuri se scurteaza in asa fel incat sa capete o forma armonioasa (se pastreaza de obicei 4-5 frunze pe fiecare ramurica, iar varful se indeparteaza).

CITESTE - Trandafirul chinezesc,ingrijire

Ciupercile comestibile

Ciupercile comestibile sunt considerate aliment cu o valoare nutritiva ridicata.  Compozitia lor chimica difera de la o specie la alta, in functie de stadiul de dezvoltare, de substratul nutritiv pe care cresc, de partea componenta luata in considerare, conditiile de microclimat, perioada de crestere, etc. Astfel, ele contin apa (82-92%), substante organice (6-16,5%) si saruri minerale (0,5-1,5%). Substantele organice contin proteine (3-5%), glucide (1-3%), lipide (0,5-1%), substante lipsite de azot (1,5-7%) si alte substante organice (acizi organici, enzime, vitamine, substante tanante, uleiuri eterice, cca 0,5%).In structura proteinelor din ciuperci sunt prezenti 10 aminoacizi esentiali (din 18 existenti) ce se regasesc in caseina laptelui, albumina din ou, gliadina graului, ceea ce ne indreptateste sa le consideram un aliment valoros. S-a ajuns la concluzia ca 100-200 g ciuperci uscate, consumate zilnic, pot sa substituie carnea, mentinand in organism un echilibru normal.Substanta uscata din ciuperci cuprinde: substante azotate 40-45%, glucide 40-45%, lipide 3-5% si saruri minerale 7-8%.Ciupercile proaspete contin 28 calorii, comparativ cu tomatele 15, varza 19,carnea slaba de vita 80. Ciupercile au gust si aroma deosebite si de aceea pot fi consumate ca aliment de baza pentru cei sanatosi sau ca aliment dietetic pentru diabetici, deoarece nu contin amidon, care in organism se transforma in zahar.Ciupercile comestibile reprezintă un produs alimentar foarte valoros prin conţinutul bogat în substanţe nutritive şi prin gustul şi aroma lor. Ele pot fi consumate atât proaspete cât şi conservate. Prin conservare, ciupercile nu-şi modifică valoarea organoleptică. Ciupercile suportă foarte bine orice asociere cu alte alimente sau ingrediente, contribuind semnificativ la îmbunătăţirea calităţii mâncărurilor.Ciupercile sunt plante inferioare din punct de vedere evolutiv şi se înmulţesc prin miceliu. Miceliul de ciuperci este un preparat biologic ce se obţine de către personal specializat, în condiţii sterile de laborator. Pe parcursul ultimilor 50 de ani, câteva dintre marile descoperiri în medicină au avut la bază ciuperci, drojdii şi mucegaiuri: antibioticele, penicilina, tetraciclina. Ciupercile sunt alimente cu conţinut scăzut de calorii şi ridicat în proteine vegetale, chitină, fier, zinc, fibre, aminoacizi esenţiali, vitamine şi minerale. Au, de asemenea, o utilizare foarte veche în medicina chineză traditională. Efectele legendare asupra promovării vitalităţii şi sănătăţii corpului uman şi creşterea capacităţii de adaptare sunt susţinute de studii recente. Ciupercile sunt alimente probiotice, menţinând echilibrul şi rezistenţa corpului uman pentru a lupta împotriva bolilor. Compuşii pe care îi conţin au fost clasificaţi drept Host Defense Potentiators (HDP), având proprietăţi de întărire a sistemului imunitar. Acesta este unul dintre motivele pentru care sunt utilizate în prezent în tratarea cancerului. În Japonia, China, Rusia, SUA, au fost realizati diversi agenţi anticancerigeni din culturi de ciuperci (Lentinus edodes, Ganoderma lucidum, etc). Zaharurile complexe şi derivaţii acestora stimulează producerea citochinei în organism. Citochinele sunt proteine produse de către sistemul imunitar care facilitează comunicarea intercelulară. Procesele celulare complexe ca proliferarea şi diferenţierea sunt reglate în mare parte de către moleculele extracelulare: factorii polipeptidici de creştere, citochinele şi hormonii peptidici. Suplimentele de vitamine şi minerale se administrează luând în considerare o serie de factori. O dietă echilibrată, odihna suficientă, o atitudine pozitivă, un consum regulat şi echilibrat al nutrienţilor de bază, inclusiv produsele nutraceutice pe bază de ciuperci, sunt premisele menţinerii unei bune sănătăţi.

CITESTE - Ciupercile comestibile

Conopida

Conopida, membru important al familiei Brasicaceae, seamana foarte bine cu broccoli atat la forma si aspect cat si ca proprietati.

Prin compusii sai, conopida are un rol important in detoxifierea organismului ajutand ficatul sa suprime subtantele toxice din sange. Compusii din conopida inhiba enzimele care ar activa aparitia celulelor canceroase in organism si stimuleaza alte enzime cu rol in eliminarea si dezactivarea substantelor carcinogene.

Continut

100g = 25 calorii

Vitamina K, C, folati, vitamina B6

Calciu, fosfor, potasiu, sodiu

Indicatii

• Suprima cresterea celulelor tumorale in cancerul de san (1) si chiar promoveaza moartea celulelor canceroase  prin compusii indol-3-carbinol (4) si sulforafan (2,3); sulforafanul in mod special s-a demonstrat ca ar avea un rol preventiv in aparitia cancerelor determinate genetic (mostenite).
• Stimuleaza propriul sistem natural de antioxianti al organismului prin glucosinolati si izotiocianati – substante care ajuta ficatul sa neutralizeze toxinele
• Ajuta la prevenirea cancerului de colon, prostata si plaman, prin impiedicarea multiplicarii celulelor tumorale
• Continutul bogat in vitamina C ajuta la refacerea organismului printr-o actiune puternica antioxidanta si antiinflamatorie

Mod de consum

-          Consumati cel putin 3 portii/saptamana (o portie = o cana) de conopida si broccoli pentru a va proteja organismul impotriva cancerului.

-          Alegeti capatanile de culoare crem, de consistenta ferma, cu flori compacte, fara pete maronii

-          Se pastreaza in frigider intr-o punga perforata pana la maxim cateva zile

-          Spalati conopida chiar inainte de a o folosi

-          Adaugati o lingurita de lamaie sau o ceasca de lapte in apa in care o fierbeti pentru a-si pastra culoarea

-          Tijele si frunzulitele pot fi adaugate la o supa gustoasa

-          Conopida la fel ca si broccoli contine sunstante care interfera cu sinteza de hormoni tiroidieni; persoanele cu probleme tiroidiene ar trebui sa evite consumul acestora in stare cruda sau in cantitati mari gatite.

 

 

CITESTE - Conopida

MACUL DE GRĂDINĂ

MACUL DE GRĂDINĂ.Papaver somniferum Fam Papaveraceae.

În tradiţia populară: cenuşa de mac de grădină se întrebuinţa, cu alte plante, la colorarea în verde.

Ceaiul din capsule uscate ori seminţe fierte în lapte se dădeau copiilor pentru somn. La Răşinari, se puneau flori roşii de mac într-o ceşcuţă cu apă şi aceasta se bea pentru somn. Se mai punea în acest scop în scalda copiilor, planta întreagă sau numai capsulele.

Decoctul seminţelor se ţinea în gură pentru a potoli durerile de dinţi şi contra  “gâlmelor” de la gât. Seminţele pisate şi amestecate cu miere se puneau pe bube, să spargă cât mai repede. În unele părţi, se mai punea în alifie şi pânză de păianjen.

Cei care aveau guşă înghiţeau în postul mare, începând de marţi, în fiecare dimineaţă, câte o linguriţă de seminţe de mac. Decoctul capsulelor fierte se îngroaşă cu făină şi pasta obţinută se punea la junghiuri.

În panariţiu, la mână, genunchi, culegeau planta cu totul, cu rădăcină, tulpină şi măciulii, o puneau într-o oală la fiert, adăugau cenuşă şi făceau o leşie cu care se spălau de mai multe ori. Cei care aveau umflături făceau lapte din sămânţă de mac, o udau cu lapte din acesta, o presărau cu puţină sămânţă de mac şi repetau tratamentul până dădea înapoi şi se vindeca.

Seminţele cu miere se luau contra herniei.

Compoziţie chimică: oficinale sunt numai capsulele (Capita Papaveris imaturi sau Fructus Papaveris imaturi) se culeg când sunt încă verzi- din capsulele imature se obţine opiul farmaceutic, prin incizia capsulelor.

Opiul conţine peste 20% alcaloizi din care majoritatea o reprezintă morfina. În afară de alcaloizi opiul mai conţine 6,5% acid meconic, legat de morfină şi alţi alcaloizi.

Mai conţine meconină, cicloludenolul, un derivat triterpenic, acizii lactic, malic, tartric, citric, acetic, succinic, sulfuric, fosforic, sub formă de săruri de magneziu, calciu, amoniu, pectine, zaharuri, rezine, gume, ceară, pirolidină, enzime (oxidază, protează), etc.

Acţiune farmacologică: în general este indicată prepararea doar farmaceutic deoarece se pot întâmpla accidente grave, chiar mortale în cazul în care se depăşeşte doza.Sunt recomandate în terapia simptomatică a colicilor gastro-intestinale, hepatice, renale, vezicale. Hiperchinezia intestinală este inhibată prin acţiunea miolitică, fie prin insensibilizarea mucoasei intestinale la stimulii care o provoacă. Sunt folosite pentru a determina o stare de repaus a tubului gastro-enteric în cazurile în care există pericolul de hemoragie sau de perforaţie(apendicită, ulcer).

 Sunt recomandate de asemenea pentru a combate unele forme de diaree, deoarece acţionează asupra aparatului digestiv mai intens şi mai prelungit decât morfina, micşorând peristaltismul, diminuează secreţiile, înlăturând durerea şi scăzând tonusul sfincterelor. Sunt sedative, hipno- analgetică, dar variabile din cauza conţinutului în morfină.

Capsulele de mac intră în compoziţia ceaiurilor: anticolitic, contra colicilor nr 2, sedativ şi ceaiul pentru gargară, folosindu-se în acest scop un produs vegetal având, în prealabil stabilit conţinutul lui în morfină de către laboratoarele de specialitate. Accidentele cu aceste ceaiuri pot fi mortale datorită depăşirii dozei.

Sunt indicate în următoarele afecţiuni: Boli intestinale, colici hepatice, enterite acute,  colici saturniene, nefrite. Sunt contraindicate la sugari, copii în stări congestive ale centrilor nervoşi, în unele leziuni vasculare cardiace, în insuficienţe hepatice şi renale, edem pulmonar, în dispnee de origine toxică- infecţioasă sau mecanică, în nefropatii, în stază  a intestinului gros, în diabet cu acetonurie la copii. Se va da cu atenţie la bătrâni şi femei.

Doze: tinctura de opiu cu 1% morfină se administrează la adulţi doză maximă pentru o dată 1,5g pentru 24 ore=5g. La copii între 1 –10 ani, 0,01-0,02 g pe an de vârstă.

 

CITESTE - MACUL DE GRĂDINĂ

Nalba de grădină.

Nalba de grădină.Althea rosea. Fam. Malvaceae.

Denumiri populare: cabulişte, nalbă de ai mare, nalbă înaltă, nalbă învoalată, nalbă mare, nalbă roşie, rojă, ruj, rujalină, ruji de botă, ruji de tuleu, trandafir cu pari, tufănică.

Istoric: nalba de grădină se cultivă ca plantă ornamentală, precum şi în scopuri medicinale, datorită conţinutului în principii active ale plantei. Acestea s-au utilizat de sute de ani contra tusei şi la prepararea oţetului aromatic. În industria alimentară au servit drept colorant artificial al lichiorurilor şi siropurilor.

Descriere- este o plantă perenă, cu rădăcina cărnoasă, fusiformă, ramificată. Tulpina este înaltă de 1-3m aspru păroasă, neramificată sau puţin ramificată.

Frunzele sunt lung peţiolate, cu baza cordată şi cu marginea crenată, 5-7 lobate, acoperite cu peri aspri.

Florile sunt mari cu diametrul de 6-10 cm, adeseori involte, axilare, solitare sau câte 2-4 la un loc, alcătuind spice terminale, lungi. Au caliciul dublu, cu involucrul extern mai scurt decât cel intern, petalele mai late decât lungi, emarginate, roşii purpurii, cu luciu metalic. Staminele sunt concrescute, cu antere gălbui, iar ovarul este superior.

Fructul este o nuculă protejată de caliciul persistent, diametrul mericarpelor poate ajunge până la 6mm.

Greutatea a 1000 de fructe este  8,9-12,2 g.

În terapeutică se folosesc florile fără caliciu- Malvae arboreae flos cum calicibus.

In tradiţia populară: frunzele verzi se puneau pe bube, umflături, uime. Ceaiul din flori se lua contra tusei, iar decoctul se lua pentru oprirea hemoragiilor menstruale puternice.

Compoziţie chimică: Florile conţin alteină, un antocian format dintr-un amestec de delfinină şi malvidină. Mucilagiile formează componenţii principali şi au un conţinut cuprins între 6-8%. De asemenea s-au mai găsit taninuri, amidon, fitosterine, giberelină, precum şi substanţe minerale: Ca, K, Mg, Na, Fe, Mn, P, Zn, B, Cu, Mo, cenuşa se găseşte în cantitatede 3,82-7,85%.

Industrie- din flori se extrage o substanţă colorantă roşie (alteină), lipsită de nocivitate, folosită la industria alimentară la colorarea siropurilor, vinurilor, bomboanelor şi oţetului aromatic.

Acţiune farmaceutică: principiile active au acţiune emolientă, antiinflamatoare, expectorantă, antitusivă. Florile se folosesc în special la afecţiunile respiratorii şi intră în preparatul pectoral Plafar.

Se poate folosi la următoarele afecţiuni: Afecţiunile aparatului respirator, astmă, bronşite, inflamaţii buco-faringiene, traheite.

Mod de folosire:

-1 linguriţă de flori mărunţite se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi, în afecţiunile de mai sus.

-1 linguriţă de flori mărunţite se pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se poate face gargară sau comprese externe de mai multe ori pe zi, aplicate calde.

Vopsitorie- florile sunt folosite pentru vopsirea fibrelor naturale în galben.

CITESTE - Nalba de grădină.

Parthenocissus

Parthenocissus este una dintre plantele cele mai populare printre iubitorii de gradini. Daca numele nu va suna cunoscut, faptul ca parthenocissus are frunze verzi compuse care spre toamna capata o multitudine de nuante de rosu va va clarifica "identitatea" acestei plante. Se cultiva fie primavara, la inceputul lui aprilie, fie toamna, pe un teren fertilizat corespunzator. Parthenocissus infloreste primavara tarziu, dar florile nu sunt spectaculoase. Fructele sunt albastru inchis si contrasteaza foarte frumos cu frunzele. Daca vreti sa imbracati peretele unei gradini sau un gard cu aceasta planta, tineti cont de faptul ca, o data ce isi fixeaza tulpinile pe suportul rigid, este extrem de greu de inlaturat, o eventuala incercare de indepartare putand duce chiar la deteriorarea acestuia.

CITESTE - Parthenocissus

Clematida

Daca o plantati langa un copac sau langa un spalier, Clematida se va catara cu o usurinta uimitoare! Planta iubitoare de caldura, aceasta se cultiva la sfarsitul lui martie-inceputul lui aprilie. Aveti grija ca radacinile sa fie amplasate la umbra, iar restul plantei, in plin soare. Acest lucru poate fi rezolvat cu usurinta prin cultivarea, de jur-imprejurul Clematidei, a mai multor plante mici, care sa asigure radacinii protectia necesara. In plus, planta are nevoie de o cantitate importanta de ingrasaminte, chimice si organice, mai ales in momentul sadirii in gradina si in timpul infloririi. Are nevoie de udare la intervale regulate, cantitatea de apa necesara fiind destul de redusa. Clematida poate fi gasita intr-o varietate de soiuri, unele cu frunze cazatoare, altele permanent verzi, iar florile sunt fie albe, fie violet-albastrui.

CITESTE - Clematida

Wisteria

Wisteria este una dintre cele mai frumoase si spectaculoase dintre plantele cataratoare de gradina. Are frunze cazatoare, infloreste primavara si iubeste locurile cu mult soare. Florile au forma unui ciorchine alb sau in diferite nuante de albastru. Pentru a avea un numar mare de flori, tufa de wisteria trebuie tunsa frecvent, fie primavara devreme, inainte de inflorire, fie in iulie, dupa ce trec florile. Aceeasi tehnica trebuie utilizata si pentru a tine dezvoltarea plantei sub control, wisteria avand tendinta de a se extinde excesiv.

CITESTE - Wisteria

Sânzâiene de grădină.

Solidago gigantea. Fam. Asteraceae.

Denumiri populare: năvalnicul ăl mare, sălcioară, sânzâiene.

Descriere-plantă erbacee perenă, iniţial cultivată ornamental, apoi sălbăticită. Rizom cilindric repent, din care se formează stoloni trasanţi, ce dau naştere la noi tulpini aereiene. Rădăcini adventive. Tulpina erectă, cilindrică, glabră, uneori uşor păroasă în partea superioară, înaltă de 1-2,5m. Frunze lanceolate fără peţiol, fin serate numai spre vârf, nervaţiuni reticulare, glabre, uneori pe dos, în lungul nervurilor, dispers păros. Flori galbene-aurii grupate în antodii, iar acestea adunate într-un panicul, pe ramificaţii curbate. Înflorire VII-X. Fructe achene mici cu papus.

Compoziţie chimică: părţile aeriene conţin cvercitină, acid solidagonic şi cauciuc.

Acţiuni farmaceutice: nu a fost studiată.

CITESTE - Sânzâiene de grădină.

Florile in viata noastra

Florile sînt una din cele mai mari bucurii ale vieţii noastre. Ne place să le cultivăm în jurul casei, să le avem în ferestre, să le ţinem în cameră, în glastre. Ele nu lipsesc nicăieri în ţară, nici din jurul caselor ţărăneşti, nici din grădinile şi apartamentele muncitorilor de la oraşe sau din parcurile publice.

Ele îţi dau o mulţumire deosebită şi satisfac simţul estetic al fiecărui om. Ele te însoţesc la bucurii şi împărtăşesc cu tine durerile.Plantele în genere, dar mai ales florile din grădină, au fost şi sînt un izvor nesecat de inspiraţie pentru manifestările atît de variate ale artei populare şi ale celei culte.

Nu putem intra în analiza rolului pe care îl joacă florile în poezie şi literatură, căci acesta este un subiect inepuizabil, începînd cu legendele florilor, cu acele culegeri de „Doine şi lăcrămioare" sau „Trandafiri şi viorele", pînă la operele celor mai de seamă poeţi.Trebuie să accentuăm însă cît de mare este rolul florilor în operele de artă ale poporului, născute spontan în casele ţărăneşti în contact cu natura, la aer şi în strălucirea soarelui, dintr-un irezistibil îndemn estetic de a exprima în forme şi culori frumuseţile naturii.

Crestăturile în lemn la porţile curţilor din Oltenia şi la fîntîni reproduc adesea flori şi viţa de vie. Mobilele din case şi uneltele de lucru, furcile de tors, doniţele şi lingurile sînt uneori decorate cu motive vegetale, îmbrăcămintea ţăranului este mai adesea împodobită cu cusături în stil geometric, dar şi cu flori. Covoarele sînt în unele regiuni, ca în Oltenia şi pe valea Someşului, decorate în întregime cu motive de frunze şi flori. Ceramica populară încă face uz de motive vegetale, în special. În Oltenia, în Maramureş, în ţinuturile săseşti, săcuieşti şi în Moldova. Căni şi ulcioare, străchini şi talgere, vase de flori şi farfurii poartă adesea un delicat decor de flori. Să mai vorbim de picturile nemuritorilor maeştri ai penelului, Grigorescu, Luchian, Tonitza şi alţii?

CITESTE - Florile in viata noastra

Crinul de gradina

Crinul este cea mai veche floare cultivata de om; "prietenia" dateaza de cel putin cinci milenii, fiind chiar mai veche decat cea cu trandafirul. Pretuirea acordata acestei plante e datorata atat insusirilor sale tamaduitoare, cat si aspectului ei decorativ.In medicina populara, bulbii erau folositi pentru cataplasme si oblojeli, pentru dezinfectii si pentru prepararea unei bauturi contra muscaturilor de sarpe. Ca element decorativ, apare pe obiectele de cult si pe podoabe, reprezentand in antichitate speranta, puritatea si triumful. Impreuna cu trandafirul si cu laurul, era folosit la greci si romani pentru incununarea fruntilor invingatorilor. Desi creste in stare salbatica mai mult in Orient si in Europa, crinul a ajuns si pe continentul african, fiind foarte apreciat in Egiptul antic, unde simboliza chiar tara Egiptului (hieroglifa care reprezenta crinul simboliza Egiptul). Cateva milenii mai tarziu crinul devine simbolul regalitatii in Franta.Genul botanic Lilium, din care face parte crinul, cuprinde numeroase specii de climat subtropical pana la temperat, raspandite in special in Orient si Europa, dar si pe continentul american si african. Specia cea mai cunoscuta, de care e legata istoria acestei flori, este Lilium candidum (Crinul alb), cu flori albe in forma de potir, cu parfum imbatator. In Europa a patruns din Orient, ca planta cultivata, adusa de fenicieni, greci, romani, arabi si turci, desi ea este intalnita aici si in stare spontana. Ca an de inceput al culturii crinului, in Europa este considerat anul 1905, cand botanistul englez Willson a introdus crinul regal (Lilium regale), cu toate ca pe acest continent se cultivau demult crinii asiatici. In ultima suta de ani au fost creati numerosi hibrizi, dar nici unul nu a reusit sa ocupe locul crinului alb si al celui regal (imperial) in privinta formei, parfumului si culorii.  Crinul alb (Lilium candidum), sau "crinul Madonei", prezinta in sol un bulb solzos, usor oval, cu diametru care poate trece de 8 cm. Tulpina care poarta florile, de 90-100 cm naltime, poate susutine pana la 20 de flori mari, albe si parfumate. Este rezistent la ger, putand ierna afara.  Crinul regal sau imperial (Lilium regale), originar din China, are in sol un bulb de dimensiuni mai mari, de culoare purpurie. Florile mari, parfumate, ca niste palnii, sunt albe pe dinafara, cu o usoara tenta visinie pe nervuri si stropite cu galben in interior. Ele sunt grupate cate 3-5 spre varful tulpinii florale. Nu este asa de rezistent la ger cum este crinul alb. Crinul vargat de Japonia (Lilium tigrinum) are in pamant un bulb mare solzos din care apare tulpina de 150 cm inaltime, care poarta spre varf 15-20 de flori rosii-portocalii, stropite in interior cu purpuriu. Pe tulpina florala, la subsoara frunzelor apar cate 2 bulbili prin care planta se poate inmulti. Crinul de padure (Lilium martagon), salbatic, originar din Europa, intalnit si la noi in tara, atinge 100 cm inaltime si face flori purpurii, grupate cate 20 in inflorescente. Petalele sunt rasucite mult in exterior. Exista forme si cu alte culori. Crinul poate fi cultivat fara prea mari dificultati intr-o gradina obisnuita. Inmultirea se realizeaza prin mai multe metode, accesibile tuturor amatorilor: despartirea bulbilor, prin bulbili aerieni, prin frunzele solzoase ale bulbilor, prin butasi de frunze si seminte. Cel mai usor se realizeaza desfacerea bulbilor dupa ce au fost scosi din pamant, in luna iulie. Dupa 15-20 de zile de pastrat la rece (7⁰C), se pot planta din nou in gradina. Inmultirea prin bulbili aerieni se foloseste la Lilium tigrinum si la alte specii care formeaza bulbili la baza frunzelor. In cazul despartirii frunzelor solzoase ale bulbilor (metoda de inmultire rapida a soiurilor valoroase), acestea se pun la inradacinat in ghivece cu turba (4 parti), nisip (1 parte), pamant de frunze (1 parte), in loc cald (20⁰C). Dupa inradacinare si formarea bulbililor, acestia se planteaza in ghivece mici, in care se tin pana la inflorire (circa 2 ani). Bulbii se planteaza in gradina toamna (septembrie-octombrie) sau chiar vara (iulie-august), in cazul crinului alb. Inradacinarea se produce pana in momentul venirii frigului. In iernile cu geruri puternice terenul se protejeaza (frunze, paie, ramuri). Primavara-vara plantele se prasesc, se uda si li se administreaza ingrasaminte (lichide sau solide).

 

 

 

 

CITESTE - Crinul de gradina

Montana Rubens, roz

Este un soi de clematită, total rezistentă la ger cu înflorire bogată şi creştere extrem de rapidă Înfloreşte: mai-iunie. Speciile acestui ordin au particularitati legate de organizarea florala. Florile sunt hermafrodite, cu simetrie actinomorfa (rar zigomorfa), receptaculul este bombat, uneori alungit sub forma de con, dispunerea elementelor florale este spiralata, carpelele si pistilele numeroase si libere. Fructele frecvent folicule, rar samare, capsule sau bace.

CITESTE - Montana Rubens, roz

Kalmia (Kalmia polifolia)

Nou, vesnic verde cu coronament asemanator dafinului.Acest soi de Kalmie, mai putin cunoscut, este unul dintre cei mai frumosi arbusti ornamentali cu flori, vesnic verde.

Se planteaza in sol acid.Plante viguroase in ghiveci.

CITESTE - Kalmia (Kalmia polifolia)

Pipa turcului rosu (Campsis radicans)

Cu radacinile aeriene se catara si pana la 5-10 m inaltime.Spectaculoasă şi exotică, este o plantă căţărătoare care produce foarte multe flori roşii. Este perfectă pentru pergole, pereţii casei sau garduri. Înfloreşte toată vara.Înfloreşte: iunie-septembrie. Înălţimea plantei: 5 m. Florile sunt mari, au formă de pâlnie, în exterior are o culoare portocalie iar în interior sunt galbene, pe margine roşu închis. Înfloreşte din iulie până în septembrie. Preferă să fie plantată într-un loc cu soare, cald şi în sol bogat.

CITESTE - Pipa turcului rosu (Campsis radicans)

Vita de vie salbatica (Parthenocisus tricuspidata "Veitsii")

Este o planta cataratoare care rezista bine la climatul orasului, relativ nepretentioasa.Se catara chiar si pana la 10-15 m cu ajutorl carceilor si ventuzelor, este perfect pentru acoperirea peretilor.Observatorii de pasari apreciaza fructele dulci-amarui ale vitei de vie salbatice ca o sursa de hrana pentru pasari in timpul iernii. Vita de vie salbatica orientala si vita de vie salbatica americana sunt similare cu sumac-ul (Rhus coriaria) in privinta capacitatii de a atrage pasarile in gradina.

CITESTE - Vita de vie salbatica (Parthenocisus tricuspidata "Veitsii")

Glicina (Wisteria sinensis)

Arbust  catarator recomandat pentru acoperirea scarilor, peretilor.Nu suporta solul calcaros.Arbust viguros, volubil, poate ajunge la 20 m lungime. Florile sunt mari, grupate în raceme lungi de 15-30 cm, cu majoritatea florilor in inflorire simultana. Culoarea florilor este bleu-liliachiu, dar pot fi şi albe (la soiul „Alba").Cea mai mare liana de wisteria din lume este in California. Se intinde pe 0.40 de ha si cantareste 250 de tone. Numele i-a fost dat de catre botanistul Thomas Nuttal in onoarea profesorului sau Caspar Wistar. Wisteria sau glicina rezista bine la ger, prefera lumina sau semiumbra, si are nevoie de soluri bogate si revene, necalcaroase.

CITESTE - Glicina (Wisteria sinensis)

Hortensie cataratoare (Hidrangea petiolaris)

Hortensia cataratoare este o planta fermecatoare.In jurul inflorescentelor umbeliforme plate se deschid flori albe ca o coroana.Raspandesc un parfum usor, dulceag.Planta nepretentioasa, se ingrijeste usor.Este o specie de hortensie cataratoare, care creste pe garduri, peluze, pe peretii caselor asemenea iederei si care se prinde singura de caramizi. Tulpina este de o frumoasa nuanta de mahon, iar foliajul este format din frunze cazatoare, de culoare verde deschis. Florile au culoare alba, albastra, roz sau rosie. În locuinte înfloreste foarte greu. Are doua feluri de flori (sterile si fertile) grupate în inflorescente mari, umbeliforme. Florile decorative sunt cele sterile. Are nevoie de apa din belsug in timpul perioadei de inflorire si de crestere, se planteaza la semiumbra, in pamant de cea mai buna calitate.

Plante viguroase in ghiveci.

CITESTE - Hortensie cataratoare (Hidrangea petiolaris)

Thuja glob (Thuja occidentalis "Teddy")

Acest soi nou, pitic se thuja este decorat de frunze moi.Are culoarea verde, iarna devine culoarea bronz.Arbust decorativ deosebit de apreciat pentru culoarea, forma si rezistenta sa la schimbari de temperatura si poluare, Thuja reprezinta o alegere excelenta pentru plantarea in gradini si parcuri.
Radacinile pomilor sunt ambalate individual in saci din material textil, continand si o cantitate din solul din care provin, pentru a se asigura supravietuirea pe timpul transportului cat si mentinerea radacinii in stare excelenta pana la plantare.
Este ideal pentru gradini mici, vase de ceramica sau pe morminte.

CITESTE - Thuja glob (Thuja occidentalis "Teddy")

Pin pitic (Pinus mugo)

Planta vesnic verde care se poate folosi si ca planta acoperitoare de sol fiindca are lastarii culcati.

Nu este sensibil la sol, la maturitate trunchiul devine erect.Un pin deosebit de decorativ, rotund în primii ani, ia formă piramidală la maturitate. Conurile mici de culoare brună ies în evidenţă între acele de culoare verde închis. Are creştere lentă şi durată de viaţă lungă.

CITESTE - Pin pitic (Pinus mugo)

Arborele pagodelor (Ginkgo biloba)

Este un soi de conifer cu frunze cazatoare care creste la 10-20 m inaltime.Are frunze in forma de evantai.Ginkgo biloba este unul dintre cele mai vechi specii de copac. Acesta este capabil sa supravietuiasca pana la 1000 de ani si poate ajunge la o inaltime de 120 de metri. Gingko biloba este o planta medicinala cu ramuri scurte, frunze in forma de evantai, fructe necomestibile, si produce un miros puternic.Chinezii au folosit secole de-a randul aceasta planta, iar acum si cercetarile moderne au luat in considerare beneficiile plantei de Gingko biloba, concentrandu-se pe extractul standardizat, preparat din frunze verzi uscate.
Toamna coroana se coloreaza in galben intens.Totodata este o planta medicinala pretioasa.

CITESTE - Arborele pagodelor (Ginkgo biloba)

Sac bio de protectie pe timpul iernii

Protejeaza plantele sensibile de ger, furtuna, grindina si zapada. Folia PP rezistenta impiedica formarea crapaturilor din scoarta.Sacul se intinde pe planta sfoara de strangere se trage si este deja gata.Materialul UV stabil se poate folosi mai multi ani.

CITESTE - Sac bio de protectie pe timpul iernii

Trufa

Cel mai scump soi de ciuperca.

Trufele erau apreciate deja si de romani, sunr cele mai pretioase soiuri de ciuperci.Se dezvolta in principal sub stejari si tufe de alun in conexiune cu radacinile.Se dezvolta in sol, de aceea cautarea lor este dificila.Cautatorii de trufe folosesc caini sau porci dresati pentru a gasi acest "aur negru".

Plantati pur si simplu in gradina puieti inoculati cu miceliu de trufe.Aceasta ciuperca se dezvolta doar pe radacinile unor specii anume.Prefera sol mediu sau greu, usor calcaros bogat in humus.In conditii optime ciuperca se inmulteste iar in anul 4-5 de la plantare deja se poate recolta.In stare dezvoltata are marimea unei nuci pana la dimensiunea unui cartof, forma este de tubercul neregulat.Ciuperca nedezvoltata abia are parfum, dar cea matura are o aroma placuta care se aseamana cu mirosul de porumb fiert.Din luna iulie se pot gasi trufe mature, dar aroma si gustul este inferior fata de cele culese in lunile octombrie -noiembrie.Pana la venirea gerurilor puternice se pot culege chiar si sub stratul de zapada.Trufa aparţine specilor de ciuperci care au corpul fructifer în pământ, şi care trăiesc în relaţie simbiotică cu diferite tipuri de arbori. Cultivarea trufei este posibilă datorită perfecţionării tehnicilor de inoculare – acestea permit stabilirea artificială, în condiţii de laborator, a legăturii dintre arbore şi ciupercă. Experimentele cu puieţi micorizaţi au avut loc mai întâi în Europa, apoi s-au răspândit şi s-au bucurat de succes şi în alte zone ale lumii

CITESTE - Trufa